Sunt acasă de o zi din concediul petrecut, în acest an, la Sinaia. Scriu acum cât pot pentru că mai târziu sigur uit din lucrurile pe care vreau să le povestesc. Am stat 3 nopţi si 4 zile, timp în care am vizitat Peleş, Babele, Sfinxul, Buşteni şi Braşov.
Ar fi multe de spus însă cel mai important: dacă nu aveţi încotro, nu călătoriţi cu autobuzul (mai ales Axi Tours). Chiar şi bătrânul CFR, cu toate întârzierile de rigoare, e mai bun. După două drumuri de aproape 6 ore fiecare, pe căldură şi cu bagaje ajungându-ne la genunchi (mai lipseau cuştile cu găini) am zis că never again. Şi am realizat că dovada civilizaţiei e accesul nelimitat şi gratuit la toaletă. :))
Cîteva idei non-food, la grămadă
-dacă vreţi să vizitaţi Babele şi Sfinxul, trebuie să luaţi telecabina din Buşteni, nu pe cea din Sinaia, care merge în cu totul altă parte. Distanţa dintre cele 2 staţiuni este de 7 km dar sunt curse regulate care pornesc din faţa gării din Sinaia. Un bilet costă 3,5 lei. La întoarcere am constatat că habar nu avem unde e staţia din Buşteni a microbuzului, drept urmare am luat un taxi. Care ne-a luat 25 de lei pe motiv că trebuie să stea după coloana de maşini (era vineri şi se umpluse de turişti de week-end) ca să se întoarcă.
-un bilet dus-întors cu telecabina Buşteni-Cabana Babele costă 64 de lei. Timpul de aşteptare a fost (pentru noi) de 2 ore la urcare şi 2 ore şi jumătate la coborâre. Este baie în clădire şi puteţi intra fără să staţi la rând. N-am ştiu până nu am ajuns chiar în faţă aşa că am fost la hotelul Silva, de lângă clădirea telefericului. Trei lei să mergi la baie acolo. Nu am observat să fie placată cu aur.
-taximetriştii circulă cel mai frecvent fără a porni ceasul, având deja în minte cât îţi cer până la locaţiile cele mai vizitate (gen Peleş sau gară). Pe lângă asta nu există nici o firmă de taxi, toţi taximetriştii lucrand ca PFA cu autorizaţie eliberată de primărie. Partea proastă e că nu au nici un număr comun la care să poţi suna, fiecare dându-ţi, la cerere, numărul personal de mobil. La care pot, sau nu, să răspundă. Tariful cel mai des întâlnit e de 2 lei/km, dar am găsit şi cu 1.5 lei. 2.5 lei e deja jecmăneală.
-Peleş este superb dar extrem de scump de vizitat. Un bilet pentru un tur complet costa 70 de lei. Plus 32 de lei taxa de fotografiat. Ambii ghizi pe care i-am avut (există câte unul pentru fiecare etaj) prezentau totul în grabă şi nu aveau răbdare cu turiştii. De exemplu, intrai într-o cameră încărcată cu detalii şi în care nu încăpea toată lumea din grup în acelaşi timp. Ghidul prezenta despre ce era vorba şi încheia cu “vă las să priviţi şi vă aştept în camera următoare”. Dar în nici două secunde începea prezentarea următoare aşa că tot turul fugeai pe urma ghidului, încercând să şi prinzi ce zice şi să şi vezi toate detaliile.
-La pensiunea la care am stat am avut micul dejun inclus. În cele două ocazii când am mâncat acolo am avut: chifle vechi de cel puţin o zi, cafea diluată şi fiartă de prea multe ori plus o porţie de mâncare constând dintr-un sfert de roşie, un sfert de ardei, 2 feliuţe de salam, 2 feliuţe de brânză şi o chiftea. Din fericire nu mănânc prea mult la micul dejun aşa că am trecut peste. Deşi e păcat, pensiunea fiind foarte frumoasă şi curată.
Despre mâncare, având în vedere că de asta ne ocupăm aici
Am pornit la drum după ce am cercetat bine de tot internetul cu privire la unde e de mers şi ce e de făcut. Aveam chiar o listă de restaurante pe la care vroiam să trec. La unele am ajuns, la altele nu însă ce e important de reţinut este faptul că Sinaia este o capcană pentru turişti.
Cea mai naşpa pizza din lume cred că am mâncat-o aici. După ce am terminat de vizitat Peleşul, am văzut o terasă în apropiere aşa că am zis să mergem până acolo pentru o cafea şi nişte apă. Între timp ni se făcuse şi foame aşa că a picat la fix. În schimbul a 16 lei m-am ales cu bucata de aluat de mai jos, cu câteva feliuţe de salam “de Sibiu” şi un pliculeţ de ketchup. Ah da, pentru a comanda trebuie să mergi la bar şi pentru băutură ţi se dă o tavă şi eşti invitat să ţi-o duci singur la masă.
În schimb, foarte bine am mâncat la Irish House în Sinaia, restaurant pe care l-am depistat în timp ce ne plimbam prin oraş şi la care am revenit. Am servit o delicioasă friptură din carne de vită (beef steak) şi, inspiraţi de francezul de la masă alăturată, am udat-o cu o carafă de vin roşu. Din fericire erau nişte taxiuri chiar în faţa restaurantului, hehe.
Am dat o tură şi pe la restaurantul La Marmote, situat destul de aproape de locul unde eram cazaţi. Am tot auzit lucruri bune despre el, despre porţii uriaşe şi ospătari care se dau peste cap să te facă să te simţi bine. Există şi ăia, nu zic nu, însă ospătarul nostru a fost încruntat tot timpul cât am stat acolo. Am luat nişte mici (de poftă), saramură de crap cu mămăliguţă şi o porţie de tort cu mere. Yum yum!
Însă cel mai mult mi-a plăcut la Braşov, când ne-am plimbat vreo 3 ore pe pietonală, în aşteptarea cursei spre casă. Primul loc în care am poposit să gustăm ceva a fost La Maison de Crepes unde toate preparatele sunt pe bază de clătite. Inclusiv supele. După ce am consultat serios meniul, am luat una sărată (clătită cu brînză emmentaler, omletă, sos de roşii şi mărar) şi una dulce (clătită cu ciocolată şi miez de nucă). Incredibil de bune amândouă, cred că dacă aş sta în Braşov aş lua la rând tot meniul. Şi apoi aş începe din nou. 😛 Se servesc fie la bucată (între 7,5 lei şi 10 lei, cele cu ingrediente mai exotice ajung la mai mult) fie la porţie (care e de la 14 lei până pe la vreo 24 lei).
Apoi m-a lovit toana pentru ziua în curs, şi anume mâncare chinezească. Aşa am ajuns la China Restaurant, deosebit de mare însă gol, toată lumea preferând să stea la micuţa terasa din faţă. Eu tânjeam după pui Sichuan, super iute, aşa cum prefer să mănânc la Cluj. Însă nu l-am găsit pe meniu aşa că am luat al doilea fel în ordinea preferinţelor: vită cu ceapă. Garnitura se comandă separat. Ce m-a surprins au fost discrepanţele de preţ, de exemplu o porţie de orez simplu era 2 lei, o porţie de orez cu ou era 12 lei. Însă am mâncat tot cu poftă, ca un copil ascultător. 😛
Şi apoi am încălecat pe o şa şi am pornit înapoi spre casă, jubilând când am trecut limita de judeţ în Cluj. A fost distractiv, a fost obositor, a fost scump, am văzut lucruri frumoase şi, poate peste un an, când rămân doar amintirile plăcute, o să o luăm din nou din loc. De data asta cu avionul! 😀
Tastes of Cluj 
