Archive for April, 2011

April 24, 2011

Pasti Fericite!

April 20, 2011

2 în 1: Origine Social Club şi Enigma

Hmm, oare cu care să încep? Hai să le iau în ordine.

Origine Social Club

Adresă: Calea Moţilor nr. 111
Pe hartă: Origine Social Club
Telefon: 0754 765 745
Website: www.origine.ro.
.
În decursul unui an am trecut de vreo 3-4 ori pe lângă un simpatic magazin de vinuri de pe Calea Moţilor. Fiindcă mereu reuşeam să ajung pe acolo cu mult în afara orelor lor de business, am rămas doar cu admiratul vitrinei şi a ofertelor. Până săptămâna trecută când am fost invitată la o petrecere în Origine Social Club. Surpriză, magazinul se extinsese cu un local simpatic, teoretic, de servit vinul pe care îl comercializează. Spun teoretic pentru că le-am verificat meniul înainte de a merge şi oferta de vin se limita la vreo 4 feluri. M-am consolat cu faptul că alături de vin îţi ofereau şi o selecţie de brânzeturi şi urma să mă simt foarte French şi hip pentru o seară. Ei bine nu, Origine pare a fi genul acela de local care s-a bazat pe o idee foarte bună însă a uitat să o pună în practică. Domnişoara care servea la mese mă anunţă foarte senină că nu mai aveau brânză. Au însă toată gama de cocktailuri, tării şi cafele pe care o poţi dori. Bun, suntem opt persoane la masă, îi cer să îmi aducă totuşi un pahar de vin. Ia comanda de la toţi si pleacă. Revine după mai bine de cinci minute cu două băuturi. După alte cinci minute mai aduce încă două. Încă cinci minute, încă două băuturi ajung la masă. Ignorând bineînţeles să ia comanda de la persoanele care au mai venit între timp. Asta în condiţiile în care localul era în mare parte gol.
 
După ce ne-am strâns un număr considerabil de persoane,care aveau mai toate ceva de băut în faţă, domnişoara se gândeşte că ar fi drăguţ să ne aducă şi meniul de cocktailuri speciale. Nu mi-am dat seama dacă atunci l-au printat sau care era idea. Dacă ai un supliment la meniu nu ar fi normal să îl primeşti de la bun început (vezi Marty)?
 
Mi-a plăcut în schimb la Origine faptul că muzica era bună. Am auzit That’s Amore! Şi compania a fost plăcută. Şi am primit un cadou. Nu de la ei, bineînţeles dar s-a întâmplat cât am fost acolo aşa că a contribuit la experienţă. 🙂 Ca fapt divers, când am mers la baie (care e ok) am dat peste un capac de canal la intrare. Vinul consumat m-a făcut să mă aplec şi să-l ating pentru a vedea dacă e real sau doar un preş. Raportez că este real.

.

Enigma 

Adresă: Str. Iuliu Maniu nr. 12
Pe hartă: Enigma
Telefon/website: nu am găsit

.

Enigma este cafeneaua pe care o ştiu perfect din facultate dar în care nu am intrat niciodată. Nu am avut nici o întâlnire acolo, nici o treabă prin apropiere şi nici o cafea de consumat. Aşa că am spus până aici. Am pus lumea la cale cu nişte prietene şi am stabilit că ne vedem acolo, fie ce-o fi.

Ca de obicei, ajung prima şi intru să explorez. Trebuie să mă opresc din cârcotit suficient cât să admir grădina din spate-dacă nu era cu pietriş era perfectă. Spaţiu, aer liber, balansoare, life is sweet. Dar mă întorc înapoi înăuntru fiindcă lumea nu vroia să tremure de frig. Unde dau de domnii de mai jos (mă refer aici la statui, nu la inocenţii din poză). Interesantă alegere de design dar în fine.

Mă pun la o masă şi aştept să vină cineva cu meniul, mai ales că am trecut pe lângă chelneriţă şi când am ieşit în grădină şi când am revenit înăuntru. Şi aştept. Şi aştept încă un pic. Şi aştept vreo 12 minute până când domnişoara se gândeşte să vină în cameră. Dar nu la mine! Îi fac semn şi mă întreabă foarte senină cu ce mă poate ajuta. Îmi aduce meniul şi pleac din nou. Cred că am avut timp să memorez ingredientele de la fiecare băutură până când a venit să ia şi comanda. Despre adusul băuturii nici nu mai vorbesc. Cred că au trecut vreo 45 de minute de la momentul în care am intrat până când mi s-a pus băutura pe masă. O prietenă şi-a comandat o ciocolată cu nuci întrebând înainte dacă se regăseşte ingredientul dorit în produsul finit. Pe principiul: are nuci? Are. Multe? Multe! Bineînţeles că n-a prea găsit ce căuta.

Partea de la etaj nu am explorat-o şi nici baia aşa că dacă sunteţi curioşi va trebui să mergeţi singuri. Serviciul lasă foarte mult de dorit, băuturile sunt prost făcute, paharele în care se aduc băuturile sunt inadecvate iar cei 150 ml de pe meniu sunt de fapt cam 75 ml în pahar. Eh, am spulberat şi acest mit din facultate. 🙂

April 19, 2011

Ciuperci umplute

M-am pus pe bucătărit în week-end cu un scop precis: să fac ciuperci umplute, prima ediţie. 🙂 Adică e prima dată când încerc aşa ceva.  Au ieşit destul de bine, zic eu, chiar dacă am mers pe varianta vegetariană. Reţeta e super simplă.

Step one: cumpără nişte legume. Ce vrei tu să pui: eu am mers pe ceapă, morcovi, roşii (câte două din fiecare) plus picioruşele de la ciuperci. Ah da,  ciupercile au fost Champignon, singura varietate care se găsea în acel moment la hypermarket.  Le-am luat pe cele care păreau relativ mai mari. Asta, plus puţină smântână-un pahar de 200 ml e suficient, nici nu trebuie tot.

Step two:  Se tăie mărunt legumele. Morcovii i-am răzălit pentru a-i putea găti mai uşor. Ciupercile se curăţă, picioruşele se desprind şi se toacă şi ele.

Step three: În puţin ulei se călesc legumele în ordinea: ceapă, picioruşe de ciuperci, roşii şi morcovi. Aici se adaugă condimentele: sare, piper, chilli. Eu am mers overboard şi am pus şi puţin curry. Aşa mi s-a părut că se potriveşte şi am avut dreptate. Apoi se adaugă parte din smântână (cam 100 ml) şi se lasă să scadă.

Step four: Cu ajutorul unei linguriţe se umplu ciupercile şi se pun în tavă. Eu am folosit şi hârtie de copt care mi-a făcut marea favoare de a absorbi tot sucul lăsat de ciuperci. Apoi am luat-o şi am aruncat-o elegant fără să murdăresc tavă, gresie, haine, etc.  Înainte să bag tava la cuptor am pus şi puţin caşcaval răzălit deasupra care s-a încăpăţânat să nu stea foarte bine.

Mai jos aveţi varianta post-cuptor, gata de transport spre gurile flămânde care o aşteptau. 🙂