Archive for September, 2010

September 30, 2010

Insomnia

Adresa: Str. Universitatii nr. 2, etaj 1
Pe harta: Insomnia
Telefon: 0742 072 955
Website: Nu am gasit.
.

And now back to our normal program. Imi permit o mica abatere de la mancare pentru un review al uneia dintre cafenelele/barurile cult din Cluj: Insomnia. In my defense, ceva de-ale gurii tot se gasesc si aici: traditionalele pita cu unsoare si cu ceapa, respectiv pita cu zacusca, la modicul pret de 1 leu felia. Plus ceva de mestecat langa o bautura (alune, chipsuri, etc), la pret maxim bineinteles.

Prima data am calcat pe acolo in timpul anului 1 de facultate, cand locatia inca era un apartament boem la etajul unei cladiri de pe strada Iuliu Maniu. Atunci incepeam sa scot si eu capul prin lume si locul mi s-a parut MAXIM. Intre timp s-au mutat dar atmosfera a ramas aceiasi si multa vreme a fost locul meu de suflet.

Cateva observatii cu privire la Insomnia:

  • Daca vii in oras cautand-o, nu o sa o gasesti. Desi locatia este super centrala, pe strada Universitatii, trebuie intrat intr-un gang, facut dreapta si urcat niste scari pana a ajunge la destinatie. Faptul ca respectivul gang a fost multa vreme in reparatii, cu un crater in mijloc nu a ajutat prea mult. Singurul indiciu este un banner cu numele barului atarnat in fundul curtii, foarte greu de observat daca nu esti atent.

  • Daca nu esti fumator stay away. I mean it! Ventilatia este extrem de proasta si tot fumul se acumuleaza. Am intrat cu un fumator inrait acolo si era sa faca un atac de astm. Daca sunteti suficient de hardcore insa, go right ahead.

  • Kudos pentru decor. In afara de abajururile din hartie reciclata sau din sticle albastre, plus varii antichitati, a intrat in legenda zugraveala constand in oite si porci recreand diverse ipostaze din Kama Sutra. De remarcat sunt si inscriptiile de la toaleta, de genul: Chuck Norris was here.

  • Ca o observatie, barul este detinut si patronat de maghiari. Desi nu sunt probleme deosebite, ca serviciu prioritar pentru acestia (spre deosebire de alte locuri ce vor fi mentionate intr-un review viitor), e posibil sa existe o mica bariera lingvistica intre tine si chelnerul originar din Harghita care iti ia comanda. O intamplare amuzanta a fost chiar la prima intalnire cu The Boyfriend, cand dupa vreo ora (!) chelnerita a venit sa ne ridice de la masa, motivand ca era rezervata pentru un grup mai mare. Desigur, nici un semn cu rezervat, nimic. The Boyfriend face scandal, fata face fete-fete iar la final ni se spune ca toata consumatia este din partea casei. Yay!

  • Astea fiind spuse, meniul este variat iar cocktailurile foarte bine facute desi nu cele mai ieftine de prin oras. Recomand Long Island Ice Tea si Tequila Sunrise pentru uitatul de toate, inclusiv de drumul spre casa. Iar pentru dimineata merge foarte bine o cafea cu scortisoara sau un ceai fierbinte.

  • Pentru cei interesati, Insomnia este si locul de intalnire al cenaclului (urasc termenul asta) Nepotul lui Thoreau care are loc miercurea, din 2 in 2 saptamani. Se aduna profesori universitari si alti intelectuali din Cluj si nu numai, se invita scriitori/poeti si se discuta pe baza creatilor prezentate. Daca nu sforaiti citind despre asta s-ar putea sa merite o vizita.

Have fun visiting and drinking!

September 28, 2010

Let’s do it Romania

Ne intrerupem programul obisnuit pentru acest anunt special. Saptamana trecuta a fost voluntariat la Cluj si in tara si tot ce s-a intamplat m-a facut sa ma simt mandra. Ne-am adunat sambata trecuta, cu mic si mare, in fata Iulius Mall din Cluj pentru a participa la cea mai mare actiune de curatenie pe care a vazut-o tara asta: Let’s Do It Romania!

Trebuie sa recunosc ca, pe masura ce se apropia ziua stabilita, deveneam tot mai stresata. Informatiile necesare intarziau foarte mult, site-ul oficial se contrazicea singur (aduceti voi material de curatenie vs. va dam noi), apoi lovitura de gratie a fost data de repartizarea mormanului de curatat. Din Cluj-Napoca si fara mijloc de transport, am fost trimisi undeva la marginea unui sat de langa Iara (la peste 25km distanta de oras). Jesus, nu ma mir ca toti din echipa au renuntat, ramanand doar eu si The Boyfriend.

Dar a venit si 25 septembrie si iata cum au mers lucrurile:

  • Am intrat in contact cu echipa Let’s Do it Romania si mi s-a explicat ca, datorita numarului mare de voluntari, nu puteau asigura materiale de curatenie pentru toti si ar fi mai bine daca am putea sa ne aducem noi saci si manusi. Which we did, dar mormanul alocat tot ne-a depasit asteptarile.

  • Tot nu stiam cu ce anume sa ajungem la Iara si, de acolo, la groapa de gunoi a satului Masca. Asa ca am venit sambata dimineata pana la Iulius Mall sa vedem ce se intampla. The place was packed! Am stat frumos la coada sa ne inscriem, (se pare ca am ajuns si la timp deoarece am primit manusi, saci si un tricou al campaniei-sponsorizat de Nokia) iar apoi am asteptat frumos in zona echipelor incomplete.

  • Nu foarte mult deoarece unul dintre voluntarii coordonatori ne-a gasit rapid mijloc de transport (un alt voluntar venise cu masina personala-un Jeep!). Restul echipei s-a format in urmatoarele 5 minute: o pereche de gemeni, frate si sora super simpatici si (ea) extrem de vorbareata.

  • Un mic pitstop pentru de-ale gurii si benzina si away we go!

  • A fost extrem de amuzant sa trecem prin Faget (unii dintre noi purtand deja tricourile campaniei) si sa vedem alti voluntari finalizand lucrul, recunoscandu-ne si salutandu-ne. Awww, team spirit!

  • De mentionat ca am plecat din Cluj putin dupa ora 10 si am ajuns la destinatie undeva pe la 13.30, ajungand sa numim Iara, mai in gluma, mai in serios: El Dorado. Toata lumea a auzit de ea dar nimeni nu stie unde e. Datorita hartilor din satelit (marcate cu anul 2003) ne-a fost extrem de dificil sa ne orientam. GSP-ul de pe telefonul meu si-a facut datoria o mare parte din drum dar, chiar la stanga dupa Cuca Macaii, si-a dat obsetescul sfarsit. Google Maps nu a patruns pana aici si atunci am apelat la varianta localizata in limba romana; satenii. Care ne dadeau indicatii de genul: “apoi mereti tot inainte si cand ajungeti la asfalt faceti la stanga”.

  • Probabil cel mai amuzant moment din intreaga experienta a fost cand, pierduti in mijlocul unui camp, cu nimeni si nimic in jur si satui inca inainte de a incepe, ajungem sa dam nas in bot cu un tigan si caruta lui+cabalina aferenta. Coboram din luxosul jeep, cu GPS-ul intr-o mana si harta din satelit in cealalta si il rugam sa ne ajute sa ne orientam. Omul, foarte confuz, ne intreaba totusi, cum se numeste locul unde vrem sa ajungem. La care raspunul vine foarte prompt: nu e un loc, cautam o groapa de gunoi. Nu, expresia de pe fata omului nu se putea cumpara cu Mastercard.

  • Por fin, undeva dupa miezul zilei ajungem la mormanul care ne-a fost desemnat. O groapa de gunoi ad-hoc, pe o panta extrem de inclinata, fix de la marginea drumului. Am gasit de toate, de la ce era cel mai mare si evident: o saltea veche, pe jumatate arsa, la o damigeana de vin cu furtun cu tot, o bicicleta si o chiuveta de bucatarie. 3 saci de 120 de litri au fost umpluti exclusiv cu cutii de Golden Brau. Altul se putea umple lejer cu toate produsele medicale pe care le-am gasit: seringi, blistere de medicamente sau cutii intregi. Din categoria WTF is this doing here: the Boyfriend a gasit cardul de Banca Transilvania a cuiva (expirat in februarie anul asta) iar eu amenda de parcare a cuiva de pe strada Clinicilor (I know where you live!) plus facturi de Metro/Selgros. La categoria OMG, I think I’m gonna puke: toate scutecele murdare aruncate acolo plus (cado) un soarece mort.

  • 2 ore si 35 de saci de gunoi mai tarziu munca noastra acolo era gata. Mai ramasese gunoi insa, din pacate, fara un utilaj special era mult prea riscant. Am stat putin sa meditam asupra muncii noastre (soferul spunand ca asa ne-am spalat cateva pacate), efectului ei si cum, peste catva timp am trebui sa venim inapoi sa vedem in ce stare e locul. Apoi am trimis mesajul cu datele solicitate si am pornit spre oras, murdari, infometati, rupti de oboseala dar mandrii de noi.

  • Random fact: am dat, pe drumul spre Cluj, de participantii la un concurs de orientare. I-am fi putut folosi sa ne gasim mormanul mai usor. Just saying.

  • Apoi am intrat seara pe net sa vedem rezultatele campaniei (inca nu se stie numarul exact de voluntari dar se estimeaza intre 100,000 si 150,000), Clujul fiind pe o pozitie fruntasa. M-a impresionat extrem de mult faptul ca in Estonia si Portugalia chiar si presedintele a iesit sa faca curat si s-a dat o lege speciala care a usureze munca voluntarilor.

Pana anul viitor, let’s try to preserve it. La anul, let’s do it again!

September 18, 2010

Restaurantele Marty

Adresa: str. Victor Babes nr. 39 / str. Horea nr. 5 / str. Traian Mosoiu nr. 28
Pe harta: Restaurantele Marty
Telefon: 0264-596.195 / 0264-594.094 / 0264-594.822
Website: www.martyrestaurants.com

.

Pentru clujeni, restaurantele Marty au devenit un fel de simbol al orasului. Nu foarte multa lume isi mai aminteste cand s-au deschis, dar sunt mereu acolo cu mancare buna si o atmosfera prietenoasa.

Tin minte, desi putin vag, cum au evoluat. Fara rea intentie, va spun urmatoarea poveste:  acum vreo 3 ani, cand firma la care lucrez tocmai se deschidea, au comandat pizza de la Marty pentru toti noii angajati (vreo 40 de oameni). La sfarsitul pranzului, ¾ din pizza a ramas neconsumata, cutiile pline inaltandu-se intr-un mini turn. Quite a disappointment. Insa de atunci numai de bine. Cateva luni mai tarziu, i-am auzit pe unii colegi povestind, foarte impresionati, de patronul care facea livrari personal cand erau foarte aglomerati. Thumbs up.  Am avut o perioada in care comandam mancare de acolo si am fost foarte multumiti. Apoi cateva cine foarte reusite m-au convins sa revin iar si iar.

In acest moment exista 3 restaurante Marty in Cluj: Marty Society in Hasdeu (strada Victor Babes nr. 39), Marty Boulevrad pe strada Horea nr. 5 si Marty Petit (strada Traian Mosoiu nr. 28).

Marty Boulevard este elegant si modern, perfect pentru un pranz de afaceri sau o cina in oras. Serviciul este mai mult decat ok iar meniul variat, spatiul amplu si localizarea centrala il plaseaza printre restaurantele must try din centru.

Marty Society, desi primul deschis, este ultimul restaurant Marty pe care am ajuns sa-l vizitez (Hasdeul e destul de departe pentru mine). La fel, foarte spatios, chelneri prietenosi, ambient modern. Ce mi-a placut a fost ca in seara in care am trecut pe acolo 2 persoane si-au sarbatorit ziua de nastere iar cei de la Marty au venit cu tort si pe fundal era o piesa de Happy Birthday. Very very nice, m-a facut si pe mine sa ma simt bine.

Iar cum sa trecem la ce ma doare pe mine. Din motive de logistica si proximitate ajung  cel mai des la Marty Petit.  Localul este foarte dragut, o camera spatioasa, cu bar in capat, TV pe un perete si o iluminare super potrivita pentru a creea o atmosfera intima. Iubesc designul locului. Insa elementul care distruge tot este serviciul personalului. In afara de chelnerii de la Gente, de pe Horea (despre care promit sa scriu in curand), domnisoarele care asigura servirea la Marty Petit sunt cele mai arogante, neprofesionale si delasatoare chelnerite pe care le-am intalnit. Am avut o experienta neplacuta de fiecare data cand am fost acolo, cel mai recent acum o saptamana cand The Boyfriend a vrut sa iesim la cina acolo, pentru a vedea cum e. Chelnerita ne-a trantit meniurile pe masa, cand i-am dat comanda am aflat ca nu avea jumatate din lucrurile pe care le vroiam (fiind informata de asta prin atat de elegantul: N-am!), a plecat fara sa-i ia comanda prietenului meu iar cand i-a spus si el ce dorea nici macar nu s-a obosit sa vina inapoi la masa pentru a lua nota de comanda (bineinteles ca nu avea unul din lucrurile pe care le vroiam). Pe langa asta ma trezesc ca revine dupa un minut sa ma intrebe ce vroiam de baut pentru ca nu a retinut. Pana cand nu se schimba personalul de acolo, Marty Petit intra pentru mine la categoria “de evitat”. Probabil voi face ceva miscare pana la locatia de pe Horea.

Unul dintre lucurile absolut de admirat este parteneriatul  cu Casa Bio, pentru a servi preparate cat mai naturale. Pe langa meniul obsinuit, in fiecare restaurant Marty exista un micut meniu cu 4 pagini, in care sunt trecute preparatele speciale. Am avut astfel ocazia sa savurez o minutata salata cu seminte de pin insotita de rulouri de bacon umplute cu pasta de branza. Minunat! Ce nu stiam atunci era ca meniul special se schimba destul de des (cred ca o data la 2 saptamani) si de atunci n-am mai gasit respectiva salata. Nu ca lipsesc bunatatile. Neaparat trebuie incercat American brownie, servit asa cum trebuie: cald si cu inghetata de vanilie deasupra. Yummy! Ah da, si dressingul Thousand islands pe care nu l-am vazut la alte restaurante. Singura nemultumire ar fi legata de fish&chips, care mi se par fish fingers cu Chio Chips in loc de clasicul preparat britanic.

Ca un minus, trebuie mentionat ca meniurile obisnuite  sunt murdare, sterse si cu linii lipite peste preparatele sau preturile initiale. Nu cred ca ar strica o mica investitie in niste meniuri noi. E ca si cum ai merge la un hotel de 4 stele si ai avea cearceafuri peticite in pat.

Serviciul de livrare e ok, insa ultima data cand l-am folosit a avut o intarziere de peste 2 ore, mancarea comandata la 20.30 ajungand dupa ora 23. Persoana se pare ca nu gasea adresa, desi nu era prima data cand se facea o comanda din acelasi loc. Se mai intampla dar nu cred ca am mai facut comanda de atunci.

Oricum, overall, sunt foarte multumita de Marty. Preturile sunt ok, preparatele variate si bune (gasesti de la pizza la curry chicken), ambianta placuta si design modern. Daca ar fi putin mai exigenti la interviurile de angajare/training de personal si ar printa din nou meniurile ar fi restaurantul perfect pentru mine. Asa, ramane de 4 stele.

La mai bine!

September 4, 2010

Hanul Dacilor

Adresa: Str. Constantin Brancusi 86A or Iulius Mall
Pe harta: Hanul Dacilor
Telefon: 0751 080.224/ 0264 555.353
Website: www.hanul-dacilor.ro
.

Exista cateva locuri in Cluj care sunt cunoscute prin faptul ca iti ofera o masa atat de bogata incat tu, muritorul de rand si nu o fiinta dotata cu 4 stomacuri, vei fi incapabil sa mananci tot chiar dupa 2-3 petrecute acolo, rugandu-te ca sistemul tau digestiv sa-si faca treaba. Aceste locuri sunt Casa Vikingilor, Casa Piratilor  si, odata ca niciodata, Hanul Dacilor.

The Boyfriend si eu ne-am oprit la restaurantul din Iulius Mall pentru pranz in timpul acestei veri. Iata ce am gasit:

  • Locul este foarte spatios. Exista un “parter” care permite intrarea direct din mall, la fel ca in oricare alt magazin. In mijlocul salii este o scara de metal, care coboara in spirala pana la subsol. Care, in complete contradictie cu numele, este o sala foarte luminoasa, de 2 pana la 3 ori mai mare decat parterul avand o terasa uriasa cu vedere spre lac. Care urmeaza imediat dupa strada, parcare si copacii de pe mal. Din pacate, nu am putut sa ne bucuram de vederea noastra blocata deoarece incepuse ploaia si am fost nevoiti sa ne retragem inauntru.
  • Ce veti gasi aici sunt mancare, costume si decoratii romanesti traditionale. Ospatarii si ospataritele sunt imbracati in costume traditionale, chiar daca nu 100% originale atunci cel putin similar cu ceea ce oamenii inca poarta in sate. Vasele folosite pentru servirea mancarii sunt facute din lemn si exista borcane cu muraturi, palarii de paie, ierburi uscate si blanuri de animale pe peretii/rafturile din jur. In ceea ce priveste atmosfera, fac o treaba foarte buna si sunt curioasa sa vad cum arata celalalt restaurant Hanul Dacilor, deschis pe strada Brancusi.
  • Meniul este destul de mare si am petrecut vreo 15-20 de minute alegand ce vreau sa mananc. Este de asemenea bilingv (roman-englez). Acest lucru are dezavantajul ca traducerea nu este intotdeauna corecta. De exemplu, unul din felurile de mancare (si ce am comandat pana la urma) se numeste “pui cherchelit”. Este tradus ca “tipsy chicken” (deoarece folosesc vin pentru a face sosul) dar in meniu apare ca “drunken chicken”. Sau papanasi, care sunt tradusi ca “Romanian doughnuts”. (Nu ca Google se descurca mai bine, pentru ei papanasii fiind cheese balls.) But that’s just being picky, meniul este foarte bine facut si (cel putin fisierul .pdf care se poate descarca de pe site-ul lor) are o gramada de poze care iti vor lasa gura apa.

Wow, din tot ce am scris pana acum suna ca un loc destul de grzova, nu? Ei bine, nu chiar. Iata ce nu mi-a placut la ei:

  • Am comandat o salata verde alaturi de mancare. Pentru mine asta inseamna de obicei salata cu un dressing ( de obicei otet si zahar). Ce am primit a fost un bol cu frunze de salata verde si o jumatate de lamaie deasupra. Atat. Fara dressing, fara nimic. A trebui sa storc sucul de la lamiae sis a-l combin cu zaharul pe care The Boyfriend nu l-a folosit la cafea pentru a obtine un rezultat comestibil. Acest lucru probabil a derutat-o foarte tare pe una dintre ospatarite deoarece, fix cand am terminat de preparat salata si asteptam restul mancarii, a venit la masa noastra sa ma intrebe daca terminasem.
  • The Boyfriend si-a comandat traditionalul cas pane si ce a primt a fost ceva facut de Hochland si reincalzit de Hanul Dacilor pentru cam 19 lei (4,5€) care a inclus si o garnitura de cartofi prajiti rancezi. Aproape la fel de rancezi ca aceia pe care i-am primit cu puiul cherchelit.
  • La capitolul de alte diverse nemultumiri, fresh-ul de portocale pe care l-am comandat era atat de gros incat a fost imposibil sa-l beau cu paiul pe care mi l-au adus. In plus, desi era vara, ploua si era destul de racoare dar aerul conditionat era pornit si mergea la maxim.

So what does that make Hanul Dacilor? Am avut chef de mancare romneasca ieri si m-am uitat prin meniul lor, evaluand preturile. Atunci mi-am dat seama.Hanul Dacilor este o capcana pentru turisti! Unul dintre primele lucrui din meniu este un platou cu un intreg pui prajit si ceva mnor ca orez sau cartofi prajiti drept garnitura. Nu o sa spun cat de ieftin ar fi sa faci acelasi lucru acasa pentru ca asta contravine scopului unui restaurant. Voi preciza insa ca il aveau trecut pe meniu la 105 lei (25€) in vreme ce vecinul Auchen vinde acelasi lucru cu  ~ 12 lei (3€). Si as putea face acelasi lucru cu intreg meniul dar cred ca se intelege unde bat. Mergeti acolo perfect constienti ca veti plati de 3-7 pretul normal pentru aproape orice preparat de pe meniu.