Posts tagged ‘cluj’

February 6, 2012

Los Toreros-Restaurant spaniol

Adresă: Str. B. St. Delavrancea nr. 6
Pe hartă: Los Toreros
Telefon: 0755 050 555
Website: http://lostoreros.ro/
 
 

Goodness, parcă a trecut o eternitate de când nu am mai scris despre un restaurant din Cluj. În parte pentru că am fost mai mult plecată din oraş cu noul job iar în parte pentru că, atunci când am ieşit undeva, am preferat să mă bucur de companie, nu să analizez ce e bine şi ce nu.

Ei bine, în seara asta am ieşit la un noul restaurant din Cluj şi m-am simţit foarte bine aşa că vreau să vă spun şi vouă despre el. Se numeşte Los Toreros şi e localizat mai departe decât mă aşteptam să merg prin zăpadă, într-o casă din Andrei Mureşanu, pe strada B. St. Delavrancea (înainte de sediul Genpact, la dreapta).

S-a deschis de mai puţin de 3 luni cu mare tam-tam, asta însemnând o sumedenie de articole prin toată presa locală. And believe you me, masterat în arta culinară nu e puţin lucru să ai.

Restaurantul îl găsiţi uşor, având o firmă mare şi fiind foarte bine luminat. Există 10 locuri de parcare şi 100 de locuri pentru servit masa. Mi-a plăcut că este simplu şi elegant, cu parchet, scaune de piele, postere precum cel de mai sus şi muzică în surdină. Ah da, nota 10 pentru muzică, în sfârşit nu un radio sau ceva fără nici o legătură cu specificul restaurantului ci muzică spaniolă 100%. Deşi nu am recunoscut artiştii am apreciat enorm acest lucru.

În timp ce eram acolo, m-am conectat la 4square pentru un check-in rapid şi să citesc eventualele comentarii. (Apropo, deşi parolat, internetul wireless este gratuit).  Am văzut mai multe persoane care se plângeau de serviciul încet. De data asta, fie am avut noroc, fie s-au perfecţionat pentru că totul a venit foarte repede. Am primit un mic aperitiv din partea casei, am comandat o porţie mare de scoici (sau midii, nu mai reţin) cu sos picant, orez cu şofran, un pahar de vin alb (care a fost extrem de bun) şi o porţie de churros, desert tradiţional în Spania. Scoicile au fost o minunăţie, recomand oricui să le încerce, orezul cu şofran la fel. Poate pentru că mâncarea era foarte fierbinte mi-a căzut şi foarte bine. Churros, în schimb, au fost o mare dezamăgire. Nu mă refer la gustul de ulei încins, pe care-l anticipam, ci la faptul că aluatul era încă crud la mijloc. Am gustat puţin şi am lăsat restul acolo.

Cireaşa de pe tort a fost că livrează şi la domiciliu (iar dacă pun şi conţin pe site-ul lor ar fi perfect), serviciu de care cred că voi profita. De menţionat la puncte slabe şerveţelele umede Gala pe care le-au oferit şi care mi-au adus aminte de KFC. Însă e deja un detaliu minor.

Mai jos găsiţi poze de la ospăţ, sper să vizitaţi şi voi Los Toreros şi să vă simţiţi la fel de bine. 🙂

 PS: Preţurile sunt foarte bune, tot ce am comandat mai sus a fost 35 de lei.
 
 
Advertisements
June 20, 2011

Festivalul îngheţatei-Cluj

Săptămână trecută a avut loc la Cluj festivalului îngheţatei. Aflat la a 2-a ediţie, comunicatul primăriei promitea ca festivalul să adune la un loc atât marii producători de îngheţată cât şi producători mai mici. N-a fost chiar aşa. “Festivalul” a constat într-un şir de producători aliniaţi într-un capăt din Piaţa Unirii, mulţi dintre ei (gen Algida) vânzând îngheţată gata ambalată (pe băţ), cum se găseşte în supermarket-uri. Când am citit despre mici producători mă gândeam că urma să am ocazia să încerc tot felul de arome, de exemplu lavandă sau trandafiri-cum a fost la Sighişoara. Din păcate la un singur stand se vindeau arome mai “deosebite” şi pe acolo am trecut de vreo trei ori, făcându-mi plinul cu îngheţată de marţipan.

Mai jos poze de la locul faptei. 😛





April 20, 2011

2 în 1: Origine Social Club şi Enigma

Hmm, oare cu care să încep? Hai să le iau în ordine.

Origine Social Club

Adresă: Calea Moţilor nr. 111
Pe hartă: Origine Social Club
Telefon: 0754 765 745
Website: www.origine.ro.
.
În decursul unui an am trecut de vreo 3-4 ori pe lângă un simpatic magazin de vinuri de pe Calea Moţilor. Fiindcă mereu reuşeam să ajung pe acolo cu mult în afara orelor lor de business, am rămas doar cu admiratul vitrinei şi a ofertelor. Până săptămâna trecută când am fost invitată la o petrecere în Origine Social Club. Surpriză, magazinul se extinsese cu un local simpatic, teoretic, de servit vinul pe care îl comercializează. Spun teoretic pentru că le-am verificat meniul înainte de a merge şi oferta de vin se limita la vreo 4 feluri. M-am consolat cu faptul că alături de vin îţi ofereau şi o selecţie de brânzeturi şi urma să mă simt foarte French şi hip pentru o seară. Ei bine nu, Origine pare a fi genul acela de local care s-a bazat pe o idee foarte bună însă a uitat să o pună în practică. Domnişoara care servea la mese mă anunţă foarte senină că nu mai aveau brânză. Au însă toată gama de cocktailuri, tării şi cafele pe care o poţi dori. Bun, suntem opt persoane la masă, îi cer să îmi aducă totuşi un pahar de vin. Ia comanda de la toţi si pleacă. Revine după mai bine de cinci minute cu două băuturi. După alte cinci minute mai aduce încă două. Încă cinci minute, încă două băuturi ajung la masă. Ignorând bineînţeles să ia comanda de la persoanele care au mai venit între timp. Asta în condiţiile în care localul era în mare parte gol.
 
După ce ne-am strâns un număr considerabil de persoane,care aveau mai toate ceva de băut în faţă, domnişoara se gândeşte că ar fi drăguţ să ne aducă şi meniul de cocktailuri speciale. Nu mi-am dat seama dacă atunci l-au printat sau care era idea. Dacă ai un supliment la meniu nu ar fi normal să îl primeşti de la bun început (vezi Marty)?
 
Mi-a plăcut în schimb la Origine faptul că muzica era bună. Am auzit That’s Amore! Şi compania a fost plăcută. Şi am primit un cadou. Nu de la ei, bineînţeles dar s-a întâmplat cât am fost acolo aşa că a contribuit la experienţă. 🙂 Ca fapt divers, când am mers la baie (care e ok) am dat peste un capac de canal la intrare. Vinul consumat m-a făcut să mă aplec şi să-l ating pentru a vedea dacă e real sau doar un preş. Raportez că este real.

.

Enigma 

Adresă: Str. Iuliu Maniu nr. 12
Pe hartă: Enigma
Telefon/website: nu am găsit

.

Enigma este cafeneaua pe care o ştiu perfect din facultate dar în care nu am intrat niciodată. Nu am avut nici o întâlnire acolo, nici o treabă prin apropiere şi nici o cafea de consumat. Aşa că am spus până aici. Am pus lumea la cale cu nişte prietene şi am stabilit că ne vedem acolo, fie ce-o fi.

Ca de obicei, ajung prima şi intru să explorez. Trebuie să mă opresc din cârcotit suficient cât să admir grădina din spate-dacă nu era cu pietriş era perfectă. Spaţiu, aer liber, balansoare, life is sweet. Dar mă întorc înapoi înăuntru fiindcă lumea nu vroia să tremure de frig. Unde dau de domnii de mai jos (mă refer aici la statui, nu la inocenţii din poză). Interesantă alegere de design dar în fine.

Mă pun la o masă şi aştept să vină cineva cu meniul, mai ales că am trecut pe lângă chelneriţă şi când am ieşit în grădină şi când am revenit înăuntru. Şi aştept. Şi aştept încă un pic. Şi aştept vreo 12 minute până când domnişoara se gândeşte să vină în cameră. Dar nu la mine! Îi fac semn şi mă întreabă foarte senină cu ce mă poate ajuta. Îmi aduce meniul şi pleac din nou. Cred că am avut timp să memorez ingredientele de la fiecare băutură până când a venit să ia şi comanda. Despre adusul băuturii nici nu mai vorbesc. Cred că au trecut vreo 45 de minute de la momentul în care am intrat până când mi s-a pus băutura pe masă. O prietenă şi-a comandat o ciocolată cu nuci întrebând înainte dacă se regăseşte ingredientul dorit în produsul finit. Pe principiul: are nuci? Are. Multe? Multe! Bineînţeles că n-a prea găsit ce căuta.

Partea de la etaj nu am explorat-o şi nici baia aşa că dacă sunteţi curioşi va trebui să mergeţi singuri. Serviciul lasă foarte mult de dorit, băuturile sunt prost făcute, paharele în care se aduc băuturile sunt inadecvate iar cei 150 ml de pe meniu sunt de fapt cam 75 ml în pahar. Eh, am spulberat şi acest mit din facultate. 🙂

March 1, 2011

Republic Pub-review fulger

Adresă: Str. Emil Isaac 25
Pe hartă:  Republic Pub
Telefon: 0731 359 938
Website: Nu am găsit
.

Fost-am în vizită la Republic Pub, pe unde vroiam să trec de când am văzut zecile de sticle de bere exotică puse ca decor în geam. Începe să-mi placă tare mult Strada Emil Isaac cu ale ei cafenele, pub şi bistro. Pub-ul e destul de mare, cu 4 camere separate, barul fiind undeva în mijloc. Muzica e ok, n-am identificat un gen anume dar aveau un mix drăguţ de pop-rock-feel good. Chelneriţe drăguţe şi prompte, baie curată, o mulţime de postere şi afişe pe pereţi (a se vedea mai jos) la care să te zgâieşti plus câte o băutură la ofertă în fiecare zi-zoom in la poza de mai sus pentru detalii. Lipseşte doar o masă de biliard.

Meniul mă aşteptam să fie ceva mai variat decât ce am găsit. Preţuri ok pentru produse locale-precum Ursus-însă exotismele gen bere olandeză sau belgiană costă cam 11-12 lei. Am încercat Kasteel, bere belgiană cu 7% alcool-aparent există şi variante cu 11% alcool. Mi-a fost servită în pahar răcit şi m-a făcut să mă simt foarte veselă toată seară. De asemenea, mi-a afectat şi capacitatea de a lua curbele. A urmat bere Grolsch-olandeză-adusă la halbă. Sincer, după Kasteel, a avut gust de poşircă. Aşa că am completat cu un sandwich cu şuncă şi brânză. O fi fost frigul de afară de vină, o fi fost berea, cert este că am devorat sandwich-ul ăla fierbinte în mai puţin de 5 minute. Toate astea plus o sticlă de apă=28 de lei. Loc de revenit, recomand. 🙂

January 20, 2011

Piccadilly Pies&Wine

Adresă: Str. I.M. Klein 23
Pe hartă: Piccadilly Pies&Wine
Telefon: 0757 802 680
Website: www.piccadilly-bistro-cluj.ro
.

Duminică ne-am făcut încălzirea pentru ieşitul în oraş cu o vizită la Piccadilly Pies&Wine. Am auzit de restaurant (pardon, bistro) cam acum un an, când un coleg îmi povestea cu încântare cât de mult i-a plăcut locul şi cum a devorat o plăcintă cu dovlecel (nu zucchini cum scrie pe site-ul lor, la traducerea în română).  Ţin minte că i-am căutat pe net dar tot ce aveau atunci era o pagină de Facebook. Mă bucur să văd că între timp au lansat un site, chiar dacă “galerie foto” e scris greşit şi necorectat de săptămâni iar unele secţiuni nu conţin informaţii.

După cum ziceam, am ajuns acolo duminică seară. Locul e mult mai mare decât mă aşteptam, fiind 2 săli: prima cu mese, bucătar şi o vitrină cu plăcintele de vânzare iar a doua cu mese, bar şi baie. La prima, a 2-a şi ultima vedere cred că cel mai mult mi-a plăcut tapetul. Vorbesc serios, arată extrem de bine şi m-a făcut să visez la o zi de privit eşantioane. 😛 În rest, ziduri de cărămidă pline cu sticle de vin, candelabre aspectuoase şi veşnic prezenta plasmă. Acum, pe cât de mare era locul pe atât de pustiu. În afară de chelneri, mai erau 2 persoane în tot restaurantul. Din fericire, nu noi, altfel chiar m-aş fi simţit prost. A venit rapid o domnişoară care ne-a lăsat 2 meniuri: unul de o pagină pentru mâncare iar al 2-lea, de 9 pagini, pentru băuturi. Apoi a venit după un minut şi jumătate să ia comanda.  Am luat ce mi-a făcut cu ochiul, beef&gorgonzola pie. Adică asta:

Beef and gorgonzola pie

Beef and gorgonzola pie

A fost ok dar combinaţia de arome nu era cea la care mă aşteptam, mi-ar fi plăcut ceva sărat dar ardeiul folosit a făcut totul foarte dulce.  De ţinut minte pe viitor. Am completat cu un pahar de vin alb Tamari din Argentina şi la desert am mers pe rich walnut pie, o plăcintă absolut demenţială cu nuci şi curmale. Deşi vroiam să încerc crema catalană, pe care plănuiesc să o prepar în curând, această a doua alegere a fost cât se poate de delicioasă.

Rich walnut pie

Acum să vorbim şi despre ce nu mi-a plăcut. Nu mi-a plăcut că e al 100-lea local în care intri şi cineva vine să-ţi ia comanda literalmente la un minut după ce ţi-a pus meniul pe masă. Nu am memorie fotografică şi, fiind femeie, nici nu mă decid aşa de uşor. Iar în momentul în care vezi că cineva e cu nasul în meniu, mai lasă-l 2 minute să se decidă. Nu mi-a plăcut că la primul lucru pe care l-am comandat mi s-a spus “încă n-am făcut”.  Cum ar fi sunat: “aţi dori să aşteptaţi până e gata?”. Nu mi-a plăcut că sosierele puse pe masă erau murdare de sos şi aproape goale (ambele). Apoi sunt sticlele de vin de pe fiecare masă, folosite drept suport pentru lumânări. Foarte romantic şi drăguţ, doar că nu a venit nimeni să le aprindă cât timp am stat acolo şi nici nu păreau să fi fost curăţate recent. Apropo de curăţenie, nu am apreciat nici murdăria de pe masă respectiv de pe podea (surprinzător, toaleta era ok).  Şi nici berea servită în pahar de apă/whisky şi preţul de 12 lei pe un pahar de vin plin pe 1/3.

Overall am o părere neutră despre Piccadilly Pies&Wine. Nu m-a lăsat cu gura căscată dar nici nu sunt indignată până peste poate (deşi aşa sună). Ar fi interesant de vizitat din nou peste câteva luni să văd dacă s-a schimbat ceva.

Notă: E posibil ca preţurile din meniul de pe site să nu mai fie de actualitate.

November 25, 2010

Tokyo Restaurant Japonez

Adresa: Str. Gh. Marinescu  nr. 5
Pe harta : Tokyo Restaurant
Telefon: 0729 967 300 / 0264 598 662
Website: www.tokyorestaurant.ro

.

Ieri am avut ocazia sa merg impreuna cu prietenul meu la restaurantul Tokyo. Am mai avut o tentativa de a merge saptamana trecuta dar cand am ajuns era super plin. Cum n-am vrut sa ramanem 30′ pana se elibera o masa a trebuit sa ne multumim cu cina luata in alta parte. Dar am revenit inarmati cu o rezervare si nu am regretat.

Restaurantul este pe strada Gh. Marinescu, la intersectia a 5 strazi, usor accesibil fie cu masina sau pe jos (e o plimbare de vreo 10-15 minute din cea mai apropiata statie de autobuz). S-a deschis acum 7 ani (din pacate doar acum ajung), patron fiind un japonez veritabil care se ingrijeste de calitatea preparatelor servite. Este situat intr-o vila cu etaj, mult mai spatioasa decat pare de dinafara. Cand am trecut prima data pe acolo am vazut doar 2 mese la intrare si inca o camera separat, unde se prepara mancarea. Insa ieri am observat cat de mare e, de fapt, locul. Daca nu ne conducea cineva nu cred ca m-as fi descurcat singura.

Am ramas foarte impresionata atat de decor cat si de respectarea traditiilor. Fetele care lucreaza acolo ne-au salutat toate (vreo 6 in total) in japoneza atat cand am ajuns la restaurant cat si cand am plecat (inclusiv cu plecaciuni).  Imediat dupa ce am luat loc ne-au fost aduse oshibori , prosoape calde pentru a ne curata mainile inainte de masa. Mi-a placut si ca am nimerit intr-o zi foarte ploioasa si am avut partea de un salon intreg doar pentru noi. Mobilierul este simplu si elegant, totul este extrem de curat (inclusiv baia care este uriasa!) iar pe fundal se aude tot timpul muzica japoneza. Intr-un dintre saloane exista o plasma care arata imagini de la un post de televiziune din Japonia iar din loc in loc sunt reproduceri dupa picturi traditionale.

Am comandat un meniu cu sashimi (peste crud) nu sushi (care contine si orez), o portie de taitei prajiti cu pui (spicy Yakisoba), sake si prajitura cu pasta de fasole rosie si castane. Desi am primit pontul cu un betisor ramane fix iar celalalt se misca, tot nu cred ca ma descurc foarte bine la mancatul cu betisoare. Pe de alta parte am reusit sa termin tot din farfurie asa ca poate mai este speranta. Am fost foarte curioasa in privinta sake-ului, pe care n-am avut ocazia sa-l gust pana acum. Stiu ca se serveste rece sau cald. Eu am ales rece dar nu pot spune ca mi-a placut. Mi se pare o bautura pe care o simti in 3 etape: cand o gusti pare sa fie apa, apoi simti alcoolul (pare tuica dizolvata in apa) iar la urma ramane un gust oarecum placut de seminte de floarea soarelui (eu impresia asta am avut-o). Sashimi a aratat (si a avut un gust) genial. A fost adus pe un platou asezat intr-o mini barca. Am avut mai multe bucati de: ton, somon, calamar, caracatita asezonate cu wasabi (de data asta cred ca a fost autentic, e incredibil de iute), ghimbir murat (nu-mi place, are gust de parfum) si ridichi razalite care aratau ca niste taitei de orez. A mai fost si ceva care arata ca niste alge verzi si erau foarte sarate dar inca n-am aflta ce-au fost. Din tot ce am am gustat mi-a placut cel mai mult calamarul, restul tipurilor de peste parandumi-se prea grase. Prajiturica cu pasta de fasole rosie a fost foarte buna dar mult prea scumpa pentru doar 100g.

Am stat cam vreo 2 ore la cina la Tokyo Restaurant si ne-am simtit perfect. Am avut spatiu, comfort, intimitate, mancare buna si servicii excelente. Desi este destul de scump a meritat sa trecem pe acolo si cu siguranta avem in planuri sa revenim.

October 11, 2010

Condimente: Garam Masala

Incep azi o noua categorie, cea a condimentelor. Sunt destule condimente rare (aici), despre care am auzit foarte putin si m-am gandit ca nu ar strica o scurta descriere.

Azi vorbim de Garam Masala, un amestec de condimente folosit cu precadere in bucataria indiana dar si in tarile vecine (Bangladesh, Pakistan, Nepal). Numele este compus din 2 cuvinte : masala inseamna amestec si garam (tradus ca iute) indica intensitatea  mixturii. Practic un amestec de condimente iuti. Exista o multime de combinatii pentru garam masala insa ingredientele de baza sunt : scortisoara, chimion, piper negru, cuisoare, nucsoara si coriandru.  De retinut ca Garam Masala este doar unul dintre tipurile de masala. O lista completa puteti gasi aici.

In Cluj se poate cumpara de la magazinul bio de pe strada Eroilor, aproape de fostul Family Center. Sau puteti incerca sa il puteti face acasa. Aveti nevoie de ingredientele descrise mai sus in urmatoarele proportii :

  • 2 lingurite de scortisoara
  • ½ lingurita seminte de chimion
  • 1 lingurita de piper negru
  • 1 lingurita cuisoare
  • ½ lingurita de nucsoara
  • ½ lingurita boabe de coriandru

Exceptand scortisoara, se prajesc  toate ingredientele timp de 20-30 de secunde intr-o tigaie/cratita fara ulei apoi se piseaza (de data asta se adauga scortisoara) si voila, your very own home made Garam Masala.

Enjoy !

October 10, 2010

Delice de France

Adresa: Str. Alexandru Vaida Voievod nr. 53-55
Pe harta : Delice de France
Telefon: Nu am gasit.
Website: Nu am gasit.

.

De aproximativ o luna, s-a deschis in Iulius Mall Cluj, in spatiul de deasupra magazinului Zara o patiserie frantuzeasca. Dintre toate pliantele primite saptamana trecuta l-am remarcat pe al lor si am zis sa merg sa explorez.

  • Ce m-a socat de cum am intrat au fost preturile. Foarte mici! Un pahar de suc natural e 2,5 lei. O gogoasa e 3,5 lei iar un croissant in jur de 4 lei. Au si oferte speciale pentru micul dejun si pranz. Micul dejun costa 6 lei si iti ofera un croissant, gem, unt si suc natural. Iar pranzul este 12 lei si primesti un sandwich,  o gogoasa  si (again) un pahar de suc.
  • Oferta este destul de variata, avand de la croissante la tarte, la quiche, bachete si paine cu seminte. Ce n-am simtit, totusi, a fost mirosul de proaspat scos din cuptor.  Din cate am inteles, sunt semi-preparate aduse din Franta si apoi coapte aici.

  • Spatiul este destul de micut dar bine compartimentat. Sunt locuri si in fata patiseriei, pe culoar, ceea ce arata destul de weird. In plus, fiind fix langa fantana arteziana, nivelul zgomotului e destul de ridicat, facand concurenta serioasa muzicii din patiserie. Care, in retrospectiva,  nu avea nimic frantuzesc  (de imbunatatit).
  • Mi-a placut ca totul era extraordinar de curat, personalul avea uniforma (in culorile steagului francez), foloseau manusi pentru absolut orice si erau toti extrem de amabili.

Mai mult ca sigur voi reveni la Delice de France, o vad prezentata pe net ca fiind singura Boulangerie-Patisserie din Transilvania so yay for having it.  Arata foarte bine, produsele sunt minunate si sunt sigura ca in Iulius Mall vor gasi o gramada de clienti. Insa nu pot scapa de sentimentul ca nu se potriveste. As vedea un asemenea loc deschis pe una din stradutele Clujului, gen Piata Muzeului, nu intr-un centru comercial.

 

September 30, 2010

Insomnia

Adresa: Str. Universitatii nr. 2, etaj 1
Pe harta: Insomnia
Telefon: 0742 072 955
Website: Nu am gasit.
.

And now back to our normal program. Imi permit o mica abatere de la mancare pentru un review al uneia dintre cafenelele/barurile cult din Cluj: Insomnia. In my defense, ceva de-ale gurii tot se gasesc si aici: traditionalele pita cu unsoare si cu ceapa, respectiv pita cu zacusca, la modicul pret de 1 leu felia. Plus ceva de mestecat langa o bautura (alune, chipsuri, etc), la pret maxim bineinteles.

Prima data am calcat pe acolo in timpul anului 1 de facultate, cand locatia inca era un apartament boem la etajul unei cladiri de pe strada Iuliu Maniu. Atunci incepeam sa scot si eu capul prin lume si locul mi s-a parut MAXIM. Intre timp s-au mutat dar atmosfera a ramas aceiasi si multa vreme a fost locul meu de suflet.

Cateva observatii cu privire la Insomnia:

  • Daca vii in oras cautand-o, nu o sa o gasesti. Desi locatia este super centrala, pe strada Universitatii, trebuie intrat intr-un gang, facut dreapta si urcat niste scari pana a ajunge la destinatie. Faptul ca respectivul gang a fost multa vreme in reparatii, cu un crater in mijloc nu a ajutat prea mult. Singurul indiciu este un banner cu numele barului atarnat in fundul curtii, foarte greu de observat daca nu esti atent.

  • Daca nu esti fumator stay away. I mean it! Ventilatia este extrem de proasta si tot fumul se acumuleaza. Am intrat cu un fumator inrait acolo si era sa faca un atac de astm. Daca sunteti suficient de hardcore insa, go right ahead.

  • Kudos pentru decor. In afara de abajururile din hartie reciclata sau din sticle albastre, plus varii antichitati, a intrat in legenda zugraveala constand in oite si porci recreand diverse ipostaze din Kama Sutra. De remarcat sunt si inscriptiile de la toaleta, de genul: Chuck Norris was here.

  • Ca o observatie, barul este detinut si patronat de maghiari. Desi nu sunt probleme deosebite, ca serviciu prioritar pentru acestia (spre deosebire de alte locuri ce vor fi mentionate intr-un review viitor), e posibil sa existe o mica bariera lingvistica intre tine si chelnerul originar din Harghita care iti ia comanda. O intamplare amuzanta a fost chiar la prima intalnire cu The Boyfriend, cand dupa vreo ora (!) chelnerita a venit sa ne ridice de la masa, motivand ca era rezervata pentru un grup mai mare. Desigur, nici un semn cu rezervat, nimic. The Boyfriend face scandal, fata face fete-fete iar la final ni se spune ca toata consumatia este din partea casei. Yay!

  • Astea fiind spuse, meniul este variat iar cocktailurile foarte bine facute desi nu cele mai ieftine de prin oras. Recomand Long Island Ice Tea si Tequila Sunrise pentru uitatul de toate, inclusiv de drumul spre casa. Iar pentru dimineata merge foarte bine o cafea cu scortisoara sau un ceai fierbinte.

  • Pentru cei interesati, Insomnia este si locul de intalnire al cenaclului (urasc termenul asta) Nepotul lui Thoreau care are loc miercurea, din 2 in 2 saptamani. Se aduna profesori universitari si alti intelectuali din Cluj si nu numai, se invita scriitori/poeti si se discuta pe baza creatilor prezentate. Daca nu sforaiti citind despre asta s-ar putea sa merite o vizita.

Have fun visiting and drinking!

September 28, 2010

Let’s do it Romania

Ne intrerupem programul obisnuit pentru acest anunt special. Saptamana trecuta a fost voluntariat la Cluj si in tara si tot ce s-a intamplat m-a facut sa ma simt mandra. Ne-am adunat sambata trecuta, cu mic si mare, in fata Iulius Mall din Cluj pentru a participa la cea mai mare actiune de curatenie pe care a vazut-o tara asta: Let’s Do It Romania!

Trebuie sa recunosc ca, pe masura ce se apropia ziua stabilita, deveneam tot mai stresata. Informatiile necesare intarziau foarte mult, site-ul oficial se contrazicea singur (aduceti voi material de curatenie vs. va dam noi), apoi lovitura de gratie a fost data de repartizarea mormanului de curatat. Din Cluj-Napoca si fara mijloc de transport, am fost trimisi undeva la marginea unui sat de langa Iara (la peste 25km distanta de oras). Jesus, nu ma mir ca toti din echipa au renuntat, ramanand doar eu si The Boyfriend.

Dar a venit si 25 septembrie si iata cum au mers lucrurile:

  • Am intrat in contact cu echipa Let’s Do it Romania si mi s-a explicat ca, datorita numarului mare de voluntari, nu puteau asigura materiale de curatenie pentru toti si ar fi mai bine daca am putea sa ne aducem noi saci si manusi. Which we did, dar mormanul alocat tot ne-a depasit asteptarile.

  • Tot nu stiam cu ce anume sa ajungem la Iara si, de acolo, la groapa de gunoi a satului Masca. Asa ca am venit sambata dimineata pana la Iulius Mall sa vedem ce se intampla. The place was packed! Am stat frumos la coada sa ne inscriem, (se pare ca am ajuns si la timp deoarece am primit manusi, saci si un tricou al campaniei-sponsorizat de Nokia) iar apoi am asteptat frumos in zona echipelor incomplete.

  • Nu foarte mult deoarece unul dintre voluntarii coordonatori ne-a gasit rapid mijloc de transport (un alt voluntar venise cu masina personala-un Jeep!). Restul echipei s-a format in urmatoarele 5 minute: o pereche de gemeni, frate si sora super simpatici si (ea) extrem de vorbareata.

  • Un mic pitstop pentru de-ale gurii si benzina si away we go!

  • A fost extrem de amuzant sa trecem prin Faget (unii dintre noi purtand deja tricourile campaniei) si sa vedem alti voluntari finalizand lucrul, recunoscandu-ne si salutandu-ne. Awww, team spirit!

  • De mentionat ca am plecat din Cluj putin dupa ora 10 si am ajuns la destinatie undeva pe la 13.30, ajungand sa numim Iara, mai in gluma, mai in serios: El Dorado. Toata lumea a auzit de ea dar nimeni nu stie unde e. Datorita hartilor din satelit (marcate cu anul 2003) ne-a fost extrem de dificil sa ne orientam. GSP-ul de pe telefonul meu si-a facut datoria o mare parte din drum dar, chiar la stanga dupa Cuca Macaii, si-a dat obsetescul sfarsit. Google Maps nu a patruns pana aici si atunci am apelat la varianta localizata in limba romana; satenii. Care ne dadeau indicatii de genul: “apoi mereti tot inainte si cand ajungeti la asfalt faceti la stanga”.

  • Probabil cel mai amuzant moment din intreaga experienta a fost cand, pierduti in mijlocul unui camp, cu nimeni si nimic in jur si satui inca inainte de a incepe, ajungem sa dam nas in bot cu un tigan si caruta lui+cabalina aferenta. Coboram din luxosul jeep, cu GPS-ul intr-o mana si harta din satelit in cealalta si il rugam sa ne ajute sa ne orientam. Omul, foarte confuz, ne intreaba totusi, cum se numeste locul unde vrem sa ajungem. La care raspunul vine foarte prompt: nu e un loc, cautam o groapa de gunoi. Nu, expresia de pe fata omului nu se putea cumpara cu Mastercard.

  • Por fin, undeva dupa miezul zilei ajungem la mormanul care ne-a fost desemnat. O groapa de gunoi ad-hoc, pe o panta extrem de inclinata, fix de la marginea drumului. Am gasit de toate, de la ce era cel mai mare si evident: o saltea veche, pe jumatate arsa, la o damigeana de vin cu furtun cu tot, o bicicleta si o chiuveta de bucatarie. 3 saci de 120 de litri au fost umpluti exclusiv cu cutii de Golden Brau. Altul se putea umple lejer cu toate produsele medicale pe care le-am gasit: seringi, blistere de medicamente sau cutii intregi. Din categoria WTF is this doing here: the Boyfriend a gasit cardul de Banca Transilvania a cuiva (expirat in februarie anul asta) iar eu amenda de parcare a cuiva de pe strada Clinicilor (I know where you live!) plus facturi de Metro/Selgros. La categoria OMG, I think I’m gonna puke: toate scutecele murdare aruncate acolo plus (cado) un soarece mort.

  • 2 ore si 35 de saci de gunoi mai tarziu munca noastra acolo era gata. Mai ramasese gunoi insa, din pacate, fara un utilaj special era mult prea riscant. Am stat putin sa meditam asupra muncii noastre (soferul spunand ca asa ne-am spalat cateva pacate), efectului ei si cum, peste catva timp am trebui sa venim inapoi sa vedem in ce stare e locul. Apoi am trimis mesajul cu datele solicitate si am pornit spre oras, murdari, infometati, rupti de oboseala dar mandrii de noi.

  • Random fact: am dat, pe drumul spre Cluj, de participantii la un concurs de orientare. I-am fi putut folosi sa ne gasim mormanul mai usor. Just saying.

  • Apoi am intrat seara pe net sa vedem rezultatele campaniei (inca nu se stie numarul exact de voluntari dar se estimeaza intre 100,000 si 150,000), Clujul fiind pe o pozitie fruntasa. M-a impresionat extrem de mult faptul ca in Estonia si Portugalia chiar si presedintele a iesit sa faca curat si s-a dat o lege speciala care a usureze munca voluntarilor.

Pana anul viitor, let’s try to preserve it. La anul, let’s do it again!