July 4, 2011

Dulceaţă de portocale

Umblând zilele trecute de-a lela prin metropola Cluj, mi-a ieşit în cale un magazin recent deschis, specializat în delicatese. Brânzeturi, prăjituri, dulceţuri şi chiar produse din carne, toate frumos ambalate şi aşezate pe raft, aşteptând să le iei acasă. Mie mi-a rămas inima (dar nu şi portofelul) la un borcan cu dulceaţă de portocale, vreo 250g evaluate la 29 de lei. Şi mergând aşa tristă spre casă, încercând să mă conving că până la urmă 29 de lei nu sunt chiar o avere, ba chiar, în definitiv, o nimica toată comparativ cu fericirea mea culinară m-a trăznit o idee. Cine are food blog? Eu. Cine are borcane goale acasă şi acces la portocale şi zahăr? Tot eu. Aha! Şi am ţopăit voioasă până acasă unde m-am apucat de treabă. 😀

Ingrediente pentru 2 borcane

3 portocale (medii spre mari)

600 g zahăr

apă 

2 borcane goale

Ca un side note, lunile astea (adica pseudo vara la noi), portocalele din comerţ au coaja destul de groasă. Am făcut dulceaţa de poftă, a ieşit ok dar vă sfătuiesc să mai aşteptaţi până apar cele cu coajă subţire. De asemenea procedura durează două zile aşa că să vă înarmaţi cu (puţină) răbdare.

Portocalele le-am luat frumos, le-am spălat, le-am tăiat în două şi le-am stors de suc. Pe care l-am băut, nu ne trebuie la reţeta asta. Apoi am scos resturile cu o linguriţă până când au rămas cojile goale-goluţe. Le-am tăiat din nou în jumătate şi apoi am rulat fiecare parte, prinzând-o cu o scobitoare (se poate şi cu aţă). Le-am pus într-un vas cu apă clocotită şi le-am lăsat să fiarbă timp de câteva minute-trebuie să se înmoaie. Apoi se scot cojile şi se lasă să se răcească frumos în frigider, peste noapte.

A doua zi, se scot scobitorile şi rulourile se taie în felii potrivit de groase, astfel încât să se păstreze forma de melcişiori. Se pune la fiert un sirop din zahăr (alea 600 de grame) şi două pahare de apă. După cinci minute se adaugă şi melcişiorii şi se lasă să fiarbă împreună puţin (cam tot cinci minute). Siropul trebuie să se îngroaşe dar nu foarte tare, altfel obţinem lipici. Ca o idee, dacă începe să miroase a zahăr caramelizat e prea târziu.

Apoi se ia frumos şi se pune cu grijă în borcane, fiind bună de mâncat pe loc, ţinută în cămară sau făcută cadou, după plac.

Spor! 😀

June 30, 2011

Supă de vişine

 

 

Iată o reţetă de familie, făcută de bunica, mama şi acum de mine. E o supă dulce-acrişoară, cremoasă, de origine maghiară, care se prepară mai ales în zona Ardealului. Se serveşte caldă.

Ingrediente

1/2 kilogram de vişine
1 legatură de zarzavat (doi morcovi şi un pătrunjel)
un sfert de pachet de unt
o lingură de făină
2 litri de apă
sare şi zahăr
100 ml smântână
1 gălbenuş

Apa se pune la fiert cu puţină sare. Se adaugă zarzavatul şi (după ~20 de minute) vişinele fără sâmburi. Separat se face un rântaş din unt (topit) şi făină. Se amestecă rapid şi când se aureşte se stinge cu puţină apă (cam 150 ml). Se toarnă peste supă şi se adaugă şi 3-4 linguri de zahăr. Se lasă la fiert. Separat se amestecă un gălbenuş cu puţină sare şi 4 linguri de smântână. Se ia din supă şi se adaugă peste amestec pentru a le aduce la aceiaşi temperatură. Se stinge focul la supă iar apoi se adaugă smântâna amestecată cu gălbenuşul. That’s it! 😀

Spor la gătit!


June 29, 2011

Peşte în stil cajun


De când eram mică mi-a plăcut peştele. Bărbaţii din familie mergeau la pescuit şi se întorceau cu găleţi de caras sau crap care ajungea în chiuvetă şi apoi, inevitabil, în tigaie. După o lungă perioadă de conserve şi pastă de peşte (facută tot din conserve) am zis că ar fi timpul să reînviu tradiţia (cu gătitul de peşte nu pescuitul). Aşa că în ultimele şase luni am încercat să pregătesc peşte prăjit, dat prin ou şi făină, grill sau saute, cu doar puţin suc de lămâie deasupra. Poate am fost eu de vină, poate a fost peştele, dar toate metodele astea au eşuat lamentabil, cu făină arsă în ulei, peşte lipit de fundul tigăii şi o bucătărie arătând ca după război. Well not anymore, am găsit în sfârşit reţeta perfectă pentru mine: uşoară, rapidă şi din care aş putea mânca la nesfârşit. Reţeta este derivată din bucătăria cajun, grup etnic vorbitor de franceză din Louisiana, pe care vreau să o explorez pe viitor.

Ingrediente

2 bucăţi file de peşte alb (am ales cod)
2 linguri ulei
1 ardei (verde sau galben)
1 cutie roşii cubuleţe
oregano, sare, piper, usturoi granulat, praf de chilli

Într-un wok (cea mai adâncă tigaie pe care o am) am pus mult prea mult ulei (aşa că nu faceţi aceiaşi greşeală-două linguri sunt mai mult decât suficiente). Am pus la călit un ardei tăiat felii subţiri şi peste o linguriţă de oregano. Când ardeiul a devenit auriu, am adăugat conserva de roşii cubuleţe (deşi la două bucăţi de peşte ajunge jumătate de conservă) şi restul condimentelor. Când sosul a început să fiarbă am adăugat peştele, apoi am lăsat să fiarbă totul la foc mic timp de 5-6 minute (în mod normal e suficient timp pentru ca peştele să fie gata însă dacă observaţi că s-a gătit îl mai puteţi lăsa).
Cele două bucăţi de peşte le-am mâncat eu, cu garnitură de orez, însă fiindcă am folosit toată conserva de roşii mi-a mai rămas sos pentru un bis. 😀

Spor la gătit!


June 22, 2011

Chocolate chip cookies

Acum câteva luni încercam să fac reţeta de chocolate chip cookies care a înnebunit lumea. Mă refer aici la cea publicată în New York Times. Pe lângă obişnuita arsură de gradul 1, m-am ales cu o tonă de cookies, pe care le-am împărţit prin cele patru zări şi tot au mai rămas. Poate pentru că nu au ieşit atât de bune pe cât au fost lăudate. Aluatul e FOARTE lipicios, chiar şi după cele 24 de ore de ţinut la frigider (urăsc reţetele care mă fac să aştept ore şi zile să fie gata). Am ajuns să turtesc grămăjoarele de aluat (pentru a ajunge la forma acceptată social de cookies) cu fundul unei sticle vechi de Cola, pudrat cu făină. Ceea ce a însemnat că aşa s-au şi copt (cu faină deasupra). Pe lângă asta, am cumpărat şi sare specială pentru reţetă (printre alte lucruri) care cică-i musai (nu mi-am dat seama de diferenţă) şi pe care am folosit-o apoi la lucruri mai practice, gen murături. Dar divag. Am dat de altă reţetă între timp, mult mai bună, care nu implică nici ingrediente speciale (gen vanilie din Madagascar) nici aşteptat 24 de ore. E gata într-o oră. Ca să aveţi o idee despre ce efect au avut asupra mea, ieri la 22.00 stăteam turceşte pe podeaua din bucătărie, încercând să nu mă ard (din nou) în vreme ce muşcam din prima serie de cookies, proaspăt scoase din cuptor. Şi bineînţeles, anulând efectele orei petrecute la sală.

Două lucruri trebuie să ştiţi despre ele. Primul: textura lor este foarte moale şi aproape gumată (chewy). Ştiţi acele cookies care se vând în comerţ, tari de poţi sparge pietre cu ele? Uitaţi-le, nu au nici o legatură cu cele de casă. Al doilea: se extind şi cresc foarte mult, astfel că o grămăjoară de aluat care încape într-o linguriţă va ajunge lată cât palma odată pusă în cuptor. Asta ca să ştiţi la ce distanţă să le puneţi în tavă.

Ingrediente

150 g zahăr alb
150 g zahăr brun
100 g unt (moale)
1 linguriţă de extract de vanilie
2 ouă (bătute)

Se amestecă aceste ingrediente întâi iar apoi se adaugă restul:

300 g faină
1 linguriţă praf de copt
un praf de sare
fulgi de ciocolată sau ciocolată neagră (am folosit Heidi, 75% cacao, 2 tablete-şi staţi liniştiţi, după cât zahăr am pus nu sunt amare deloc).

Aluatul l-am pus cu o linguriţă în tavă, la distanţă cât se poate de mare între grămăjoare (citiţi mai sus de ce). Ca exemplu, în tava cuptorului eu am reuşit să pun 9 bucăţi. Se lasă cam 8-10 minute la 200 de grade. Dacă vedeţi că încep să se rumenească (a se citi, unde e cazul, arde) în partea de jos le puteţi scoate deja de la cuptor, sunt gata.

Neapărat folosiţi hârtie de copt şi aşteptaţi să se răcească înainte de a le scoate din tavă. Eu nu am folosit la început şi am avut de spălat vreo 3 tăvi la sfârşitul experimentului (se coc foarte repede aşa că o singură tavă nu face faţă). Mi-au ieşit vreo 18 bucăţi prezentabile, 6 arse sau rupte în bucăţi dintre care 2 consumate pe loc.

Spor la gătit! 😀

June 21, 2011

Limonadă cu mentă

Probabil una dintre băuturile mele preferate pe timpul verii este limonadă. Dacă are şi o tonă de mentă in ea cu atât mai bine. Probabil că multă lume a început să facă limonadă ca şi mine: zahăr, apă, suc de lămâie, amestecat tot până se dizolvă zahărul et voila. Ei bine nu, a durat ceva timp dar i-am dat de capăt. Secretul pentru a obţine o limonadă perfectă este fierberea unui sirop din zahăr şi apă iar apoi adăugarea sucului de lămâie. Iată de ce aveţi nevoie:

  • 2-3 lămâi (depinde câtă limonadă vreţi să faceţi şi cât de acrişoară vreţi să fie)
  • 200ml apă (pentru sirop)
  • 200 g zahăr
  • 500 ml apă (sau mai mult, pentru a dilua limonada)
.
Lămâile se taie în jumătăţi şi se storc de suc. Separat se fierbe un sirop din 200g zahăr şi 200 ml apă. Siropul se amestecă cu sucul obţinut de la lămâi şi se adaugă restul de apă (după gust), mentă şi cojile de la lămâi, tăiate bucăţele, pentru a spori gustul.
Spor! 🙂
June 20, 2011

Festivalul îngheţatei-Cluj

Săptămână trecută a avut loc la Cluj festivalului îngheţatei. Aflat la a 2-a ediţie, comunicatul primăriei promitea ca festivalul să adune la un loc atât marii producători de îngheţată cât şi producători mai mici. N-a fost chiar aşa. “Festivalul” a constat într-un şir de producători aliniaţi într-un capăt din Piaţa Unirii, mulţi dintre ei (gen Algida) vânzând îngheţată gata ambalată (pe băţ), cum se găseşte în supermarket-uri. Când am citit despre mici producători mă gândeam că urma să am ocazia să încerc tot felul de arome, de exemplu lavandă sau trandafiri-cum a fost la Sighişoara. Din păcate la un singur stand se vindeau arome mai “deosebite” şi pe acolo am trecut de vreo trei ori, făcându-mi plinul cu îngheţată de marţipan.

Mai jos poze de la locul faptei. 😛





June 17, 2011

Lapte de cocos făcut acasă

La stânga suc de cocos, la dreapta laptele

Răsfoind una dintre cărţile de gătit pe care le-am cumpărat recent am dat peste o metodă nu doar de a sparge o nucă de cocos fără efort dar şi de a obţine laptele de cocos acasă, fără conservanţi, zahăr şi alte minuni. Am încercat de două ori şi funcţionează. Veţi avea nevoie de:

  • o nucă de cocos (trebuie să auziţi lichid înăuntru când o scuturaţi)
  • un ciocan
  • o şurubelniţă
  • apă fierbinte

La unul dintre capete, nuca de cocos are o zonă marcată de 3 adâncituri de culoare mai închisă. Acelea sunt locurile unde coaja este cea mai subţire. Fixaţi şurubelniţa cu vârful într-una dintre adâncituri şi loviţi-o cu ciocanul până trece de miez. Întoarceţi-o şi lăsaţi să se scurgă bine de suc. Apoi nuca de cocos se pune în cuptor timp de 20 de minute la ~ 200 de grade C. Depinzând de fruct, coaja poate crăpa în cuptor sau după câteva lovituri bine aplicate cu ciocanul. Acum am ajuns la fruct care, după ce e decojit (un cuţit de bucătărie e suficient), se poate consuma aşa. Pentru a obţine laptele de cocos, se mărunţeşte miezul (fie în robotul de bucătărie fie pe răzătoare) iar peste se toarnă 250 ml de apă fierbinte. Se lasă amestecul să stea timp de 10 minute apoi se scurge de lichid. Se repetă procesul şi gata, tocmai aţi obtinut lapte de cocos. 😀

Spor!

June 16, 2011

Supă în stil Thai

Nu ştiu voi cum sunteţi dar mie îmi place mâncarea iute. Da’ aşa de iute încât dacă ar cădea o picătură pe podea ar ieşi fum şi s-ar topi tot în jur. Din experimentele pe care le-am făcut ieri în bucătărie m-am ales cu vreo 250 ml de lapte de cocos (urmează post despre modul de preparare) pe care l-am întrebuinţat cu succes în această reţetă. Care îndeplineşte cu brio criteriile mele de iuţime. Fiindcă nu am access la toate ingredientele care intră într-o supă thailandeză gen Tom Yum sau Tom Kha, dar şi fiindcă pofta-i mare, am căutat să folosesc ce am iar restul ingredientelor să le aproximez/înlocuiesc în speranţa unui rezultat măcar în spiritul originalului. Ce a iesit mi-a depasit toate asteptarile. Supa asta (si eu nu prea mananc supa) e atat de buna si de iute si de satioasa incat era sa o termin în aceiaşi seară când am făcut-o.

Ingrediente:

500 ml supă de pui (dacă sunteţi familiarizaţi cu reţetele în engleză, e vorba de acel chicken stock care apare peste tot. Eu mai aveam un borcan la congelator pe care l-am folosit dar se poate obţine foarte uşor. E nevoie doar de un pachet de tacâmuri de pui care se pun la fiert, se ia spuma până când nu se mai formează şi apoi se foloseşte aşa cum e ca bază pentru diferite preparate. Faci o dată şi îţi ajunge preţ de 3-4 reţete).
1 căţel de usturoi mărunţit
1 linguriţă piper cayenne
o jumătate de linguriţă de curry
1 vârf de linguriţă ghimbir
4 linguri sos de peşte (este un sos foarte sărat, de culoare închisă obţinut din fermentarea peştelui. În Cluj îl găsiţi la supermarketuri sau la magazinul naturist de vis-a-vis de Sora)
200-250 ml lapte de cocos (se găseşte la Auchan sau vedeţi mâine cum îl puteţi face acasă)
2 ardei chilli uscaţi şi mărunţiţi (am cumpărat ieri un pachet de la Casa Bio)
puţină zeamă de lămâie
coriandru (cât vă cade bine. Se găseşte şi ăsta la Casa Bio)
o jumătate de piept de pui tăiat cubuleţe (cam 250 g)

Prepararea este foarte simplă: am început să fierb supa de pui şi apoi am adăugat în ordine toate ingredientele (nu uitaţi să amestecaţi în supă, da?). Dupa ce au fiert toate la un loc, cam 5 minute, am adăugat şi bucăţelele de pui, le-am lăsat să se fiarbă şi ele şi…gata. Au ieşit două porţii mari, dacă aveţi nevoie de mai mult dublaţi ingredientele.

Spor la gătit!

 

June 15, 2011

Salată de ardei copţi

De cand eram mică am crescut obişnuită cu masa de duminică în familie. Pe lângă clasica întrebare “ce să fac de mâncare pe duminică?” venea şi a doua, aproape la fel de importantă: “ce salată vrei sa fac?”. Ăsta era momentul în care preferinţele ieşeau la iveală: tata cu salată de varză, mama cu salată de legume iar eu alegeam întotdeauna ardeii copţi. Din fericire am început să fac şi eu salata asta aşa că acum e linişte în familie. Pentru doua  porţii mărişoare avem nevoie de:

5 ardei-roşii şi galbeni (nu foarte mari şi injectaţi cum se vând în supermarketuri şi care nici după o oră de ars gazul nu se coc-vorbesc din experienţă) se pun la copt (pe plită, în tigaie sau în cuptor) întorcându-se pe toate părţile până când se coc. Se lasă să se răcească iar apoi se decojesc. Se scot sâmburii şi se taie felii subţiri.

Pasul doi: se prepară o marinată din următoarele ingrediente:

50 ml oţet balsamic
2 linguri ulei
sare
piper

Se adaugă ardeii şi se lasă să stea până în momentul servirii. Ca fel vegetarian de sine stătător se adaugă capere şi brânză (mozzarrela sau caşcaval), dupa cum am semi-ilustrat mai sus.

Spor la gătit! 🙂

 

June 14, 2011

Scones cu seminţe de mac

Am scris o introducere lungă pentru reţeta asta dar am să o păstrez până când apuc să fac dulceaţa de portocale care juca un rol important în poveste. Pe scurt, am găsit o sugestie de servire foarte drăguţă-într-un restaurant din New York dulceaţa venea însoţită de scones cu seminţe de mac. Mi-a plăcut în asemenea hal forma asta de servire încât, într-un gest de pus carul înaintea boilor, am zis că o să fac asta întâi.
În primul rand, ce sunt scones? Bună întrebare, în afară de vagi referinţe la micul dejun britanic, nimeni nu le defineşte. Nici eu nu ştiam exact ce sunt aşa că am pus mâna şi am căutat mai bine. Răspunsul este că sunt nişte pâinici originare din Scoţia care folosesc praf de copt în loc de drojdie pe post de agent de dospire. Vin într-o varietate de mărimi, forme şi gusturi, singura limită fiind imaginaţia. Şi, ah da, sunt delicioase! 🙂

Ingrediente

350 g făină
un praf de sare
1 praf de copt
100 g zahăr 
100 g unt
1 ou
lapte
seminţe de mac-cam 30 de grame ajung

Ingredientele uscate se amestecă într-un bol şi se adaugă untul. Se tasează cu o furculiţă până când se încorporează untul apoi se adaugă amestecul de lapte şi ou. Se frământă cu mâna iar apoi se împarte în două. Se ia prima parte şi întinde pe o suprafaţă pudrată cu făină. Eu l-am întins în formă de cerc (nu foarte mare, aluatul trebuie să rămână gros de cam 2 centimetri) şi apoi l-am tăiat în triunghiuri-cam ca o pizza. 😀 Apoi se repetă procesul şi cu a doua parte a aluatului (în total ies 12 bucăţi).
Se dau la cuptor (încălzit înainte la 180 de grade) până se rumenesc (la mine au fost gata în cam 10 minute). Dacă îi stropiţi şi cu puţin lapte vor prinde o culoare mult mai “sănătoasă”.

Nota: reţeta originală cerea bicarbonat de sodiu în loc de praf de copt. Bad idea, dă un gust foarte amar, aşa că am modificat.