Archive for ‘Personal’

February 12, 2012

Top 10 lucruri de făcut în Canada

Well, după mult stat, gândit, adunat acte şi plătit taxe, săptămâna trecută mi-am trimis în sfârşit dosarul la Bucureşti pentru a obţine viza de Canada. Celor care deja se panichează că plec definitiv, don’t worry, va fi doar o vizită de 3 săptămâni, la rudele de acolo. DHL mi-a luat o mică avere pentru a-mi trimite şi aduce actele de la ambasadă, dar măcar ştiu că au ajuns cu bine şi că a semnat de primire Dorin. 🙂

Aşa că, în aproximativ 2 săptămâni, voi primi paşaportul cu viză cu tot. Poate că aduce ghinion să vorbesc despre asta înainte să-l fi primit, dar încep să mă entuziasmez când mă gândesc câte lucruri interesante voi putea vedea acolo. Mai jos, un mic, mic top al celor pe care ştiu deja că vreau să le văd/încerc.

1. Visit MOCCA-acronim pentru Museum of Contemporary Canadian Art. De pe site-ul lor: “Admission to the Museum is Pay What You Can.” Pentru că doar într-un muzeu de artă modernă poţi să vezi creaţii care trec de bariera unor simple picturi şi îţi dau un sentiment de suprarealism pe care îl ador. Like so.

2. Tot la categoria muzee, Royal Ontario Museum (ROM pe scurt), muzeul de istorie naturală. Pentru că am gustat din farmecul dioramelor la Grigore Antipa în Bucureşti dar aş vrea să le văd la o scară mult mai mare şi cu exponate mai bine îngrijite.

3. Niagara! Dacă şi bunica a fost acolo (true story), îi musai. :)) And a ride with The Maid Of The Mist. 😀

4. CN Tower- cu restaurantul care se roteşte, şi îţi permite astfel să vezi panorama întregului oraş. Şi cu glass floor level, unde vezi cu adevărat dacă ai rău de înălţime sau nu.

5. Casa Loma-castelul unui milionar, transformat în atracţie turistică (îmi scapă motivul, dar e pe lista de must see). De fapt, dacă mă gandesc mai bine, probabil e pentru că suntem obişnuiţi să avem castele în Europa, pe când în Americi e un lucru destul de rar. Oricum, pe lângă turul ghidat, au tot felul de evenimente drăguţe gen ghost hunting.

6. Toronto Zoo-pentru că de o săptămână am văzut We Bought a Zoo. And because I love animals, damn it!

7. O cafea la Tim Hortons, echivalentul canadian al cafenelelor Starbucks. Doar că mai ieftin. Like 1 dollar cheap. And with more stuff. Much more stuff.

8. Ontario Science Centre-care pare atât de incredibil de mişto încât nu ştiu cu ce să încep. Expoziţie DaVinci, dresaj păsări de pradă, film despre trenurile cu aburi care treceau prin Munţii Stâncoşi and much, much more.

9. Foooooood! Tot ce nu se găseşte aici. Pop tarts, candy corn, red licorice, maple syrup (the real deal), poutine, ginger beef, ketchup chips and more.

10. Şi nu în ultimul rând, shop my ass off. 😀 Cel mai mare mall se numeste Toronto Eaton Centre si e atât de uriaş încât are 3 cafenele Starbucks.

Advertisements
August 7, 2011

Atenţie, urmează poze!

Sunt acasă de o zi din concediul petrecut, în acest an, la Sinaia. Scriu acum cât pot pentru că mai târziu sigur uit din lucrurile pe care vreau să le povestesc. Am stat 3 nopţi si 4 zile, timp în care am vizitat Peleş, Babele, Sfinxul, Buşteni şi Braşov.

Ar fi multe de spus însă cel mai important: dacă nu aveţi încotro, nu călătoriţi cu autobuzul (mai ales Axi Tours). Chiar şi bătrânul CFR, cu toate întârzierile de rigoare, e mai bun. După două drumuri de aproape 6 ore fiecare, pe căldură şi cu bagaje ajungându-ne la genunchi (mai lipseau cuştile cu găini) am zis că never again. Şi am realizat că dovada civilizaţiei e accesul nelimitat şi gratuit la toaletă. :))

Cîteva idei non-food, la grămadă

-dacă vreţi să vizitaţi Babele şi Sfinxul, trebuie să luaţi telecabina din Buşteni, nu pe cea din Sinaia, care merge în cu totul altă parte. Distanţa dintre cele 2 staţiuni este de 7 km dar sunt curse regulate care pornesc din faţa gării din Sinaia. Un bilet costă 3,5 lei. La întoarcere am constatat că habar nu avem unde e staţia din Buşteni a microbuzului, drept urmare am luat un taxi. Care ne-a luat 25 de lei pe motiv că trebuie să stea după coloana de maşini (era vineri şi se umpluse de turişti de week-end) ca să se întoarcă.

-un bilet dus-întors cu telecabina Buşteni-Cabana Babele costă 64 de lei. Timpul de aşteptare a fost (pentru noi) de 2 ore la urcare şi 2 ore şi jumătate la coborâre. Este baie în clădire şi puteţi intra fără să staţi la rând. N-am ştiu până nu am ajuns chiar în faţă aşa că am fost la hotelul Silva, de lângă clădirea telefericului. Trei lei să mergi la baie acolo. Nu am observat să fie placată cu aur.


-taximetriştii circulă cel mai frecvent fără a porni ceasul, având deja în minte cât îţi cer până la locaţiile cele mai vizitate (gen Peleş sau gară). Pe lângă asta nu există nici o firmă de taxi, toţi taximetriştii lucrand ca PFA cu autorizaţie eliberată de primărie. Partea proastă e că nu au nici un număr comun la care să poţi suna, fiecare dându-ţi, la cerere, numărul personal de mobil. La care pot, sau nu, să răspundă. Tariful cel mai des întâlnit e de 2 lei/km, dar am găsit şi cu 1.5 lei. 2.5 lei e deja jecmăneală.

-Peleş este superb dar extrem de scump de vizitat. Un bilet pentru un tur complet costa 70 de lei. Plus 32 de lei taxa de fotografiat. Ambii ghizi pe care i-am avut (există câte unul pentru fiecare etaj) prezentau totul în grabă şi nu aveau răbdare cu turiştii. De exemplu, intrai într-o cameră încărcată cu detalii şi în care nu încăpea toată lumea din grup în acelaşi timp. Ghidul prezenta despre ce era vorba şi încheia cu “vă las să priviţi  şi vă aştept în camera următoare”.  Dar în nici două secunde începea prezentarea următoare aşa că tot turul fugeai pe urma ghidului, încercând să şi prinzi ce zice şi să şi vezi toate detaliile.

-La pensiunea la care am stat am avut micul dejun inclus. În cele două ocazii când am mâncat acolo am avut: chifle vechi de cel puţin o zi, cafea diluată şi fiartă de prea multe ori plus o porţie de mâncare constând dintr-un sfert de roşie, un sfert de ardei, 2 feliuţe de salam, 2 feliuţe de brânză şi o chiftea. Din fericire nu mănânc prea mult la micul dejun aşa că am trecut peste. Deşi e păcat, pensiunea fiind foarte frumoasă şi curată.

Despre mâncare, având în vedere că de asta ne ocupăm aici

Am pornit la drum după ce am cercetat bine de tot internetul cu privire la unde e de mers şi ce e de făcut. Aveam chiar o listă de restaurante pe la care vroiam să trec. La unele am ajuns, la altele nu însă ce e important de reţinut este faptul că Sinaia este o capcană pentru turişti.

Cea mai naşpa pizza din lume cred că am mâncat-o aici. După ce am terminat de vizitat Peleşul, am văzut o terasă în apropiere aşa că am zis să mergem până acolo pentru o cafea şi nişte apă. Între timp ni se făcuse şi foame aşa că a picat la fix. În schimbul a 16 lei m-am ales cu bucata de aluat de mai jos, cu câteva feliuţe de salam “de Sibiu” şi un pliculeţ de ketchup. Ah da, pentru a comanda trebuie să mergi la bar şi pentru băutură ţi se dă o tavă şi eşti invitat să ţi-o duci singur la masă.

În schimb, foarte bine am mâncat la Irish House în Sinaia, restaurant pe care l-am depistat în timp ce ne plimbam prin oraş şi la care am revenit. Am servit o delicioasă friptură din carne de vită (beef steak) şi, inspiraţi de francezul de la masă alăturată, am udat-o cu o carafă de vin roşu. Din fericire erau nişte taxiuri chiar în faţa restaurantului, hehe.

Am dat o tură şi pe la restaurantul La Marmote, situat destul de aproape de locul unde eram cazaţi. Am tot auzit lucruri bune despre el, despre porţii uriaşe şi ospătari care se dau peste cap să te facă să te simţi bine. Există şi ăia, nu zic nu, însă ospătarul nostru a fost încruntat tot timpul cât am stat acolo. Am luat nişte mici (de poftă), saramură de crap cu mămăliguţă şi o porţie de tort cu mere. Yum yum!

Însă cel mai mult mi-a plăcut la Braşov, când ne-am plimbat vreo 3 ore pe pietonală, în aşteptarea cursei spre casă. Primul loc în care am poposit să gustăm ceva a fost La Maison de Crepes unde toate preparatele sunt pe bază de clătite. Inclusiv supele. După ce am consultat serios meniul, am luat una sărată (clătită cu brînză emmentaler, omletă, sos de roşii şi mărar) şi una dulce (clătită cu ciocolată şi miez de nucă). Incredibil de bune amândouă, cred că dacă aş sta în Braşov aş lua la rând tot meniul. Şi apoi aş începe din nou. 😛 Se servesc fie la bucată (între 7,5 lei şi 10 lei, cele cu ingrediente mai exotice ajung la mai mult) fie la porţie (care e de la 14 lei până pe la vreo 24 lei).



Apoi m-a lovit toana pentru ziua în curs, şi anume mâncare chinezească.  Aşa am ajuns la China Restaurant, deosebit de mare însă gol, toată lumea preferând să stea la micuţa terasa din faţă. Eu tânjeam după pui Sichuan, super iute, aşa cum prefer să mănânc la Cluj. Însă nu l-am găsit pe meniu aşa că am luat al doilea fel în ordinea preferinţelor: vită cu ceapă. Garnitura se comandă separat. Ce m-a surprins au fost discrepanţele de preţ, de exemplu o porţie de orez simplu era 2 lei, o porţie de orez cu ou era 12 lei. Însă am mâncat tot cu poftă, ca un copil ascultător. 😛



Şi apoi am încălecat pe o şa şi am pornit înapoi spre casă, jubilând când am trecut limita de judeţ în Cluj. A fost distractiv, a fost obositor, a fost scump, am văzut lucruri frumoase şi, poate peste un an, când rămân doar amintirile plăcute, o să o luăm din nou din loc. De data asta cu avionul! 😀

December 25, 2010

Craciun fericit!

September 28, 2010

Let’s do it Romania

Ne intrerupem programul obisnuit pentru acest anunt special. Saptamana trecuta a fost voluntariat la Cluj si in tara si tot ce s-a intamplat m-a facut sa ma simt mandra. Ne-am adunat sambata trecuta, cu mic si mare, in fata Iulius Mall din Cluj pentru a participa la cea mai mare actiune de curatenie pe care a vazut-o tara asta: Let’s Do It Romania!

Trebuie sa recunosc ca, pe masura ce se apropia ziua stabilita, deveneam tot mai stresata. Informatiile necesare intarziau foarte mult, site-ul oficial se contrazicea singur (aduceti voi material de curatenie vs. va dam noi), apoi lovitura de gratie a fost data de repartizarea mormanului de curatat. Din Cluj-Napoca si fara mijloc de transport, am fost trimisi undeva la marginea unui sat de langa Iara (la peste 25km distanta de oras). Jesus, nu ma mir ca toti din echipa au renuntat, ramanand doar eu si The Boyfriend.

Dar a venit si 25 septembrie si iata cum au mers lucrurile:

  • Am intrat in contact cu echipa Let’s Do it Romania si mi s-a explicat ca, datorita numarului mare de voluntari, nu puteau asigura materiale de curatenie pentru toti si ar fi mai bine daca am putea sa ne aducem noi saci si manusi. Which we did, dar mormanul alocat tot ne-a depasit asteptarile.

  • Tot nu stiam cu ce anume sa ajungem la Iara si, de acolo, la groapa de gunoi a satului Masca. Asa ca am venit sambata dimineata pana la Iulius Mall sa vedem ce se intampla. The place was packed! Am stat frumos la coada sa ne inscriem, (se pare ca am ajuns si la timp deoarece am primit manusi, saci si un tricou al campaniei-sponsorizat de Nokia) iar apoi am asteptat frumos in zona echipelor incomplete.

  • Nu foarte mult deoarece unul dintre voluntarii coordonatori ne-a gasit rapid mijloc de transport (un alt voluntar venise cu masina personala-un Jeep!). Restul echipei s-a format in urmatoarele 5 minute: o pereche de gemeni, frate si sora super simpatici si (ea) extrem de vorbareata.

  • Un mic pitstop pentru de-ale gurii si benzina si away we go!

  • A fost extrem de amuzant sa trecem prin Faget (unii dintre noi purtand deja tricourile campaniei) si sa vedem alti voluntari finalizand lucrul, recunoscandu-ne si salutandu-ne. Awww, team spirit!

  • De mentionat ca am plecat din Cluj putin dupa ora 10 si am ajuns la destinatie undeva pe la 13.30, ajungand sa numim Iara, mai in gluma, mai in serios: El Dorado. Toata lumea a auzit de ea dar nimeni nu stie unde e. Datorita hartilor din satelit (marcate cu anul 2003) ne-a fost extrem de dificil sa ne orientam. GSP-ul de pe telefonul meu si-a facut datoria o mare parte din drum dar, chiar la stanga dupa Cuca Macaii, si-a dat obsetescul sfarsit. Google Maps nu a patruns pana aici si atunci am apelat la varianta localizata in limba romana; satenii. Care ne dadeau indicatii de genul: “apoi mereti tot inainte si cand ajungeti la asfalt faceti la stanga”.

  • Probabil cel mai amuzant moment din intreaga experienta a fost cand, pierduti in mijlocul unui camp, cu nimeni si nimic in jur si satui inca inainte de a incepe, ajungem sa dam nas in bot cu un tigan si caruta lui+cabalina aferenta. Coboram din luxosul jeep, cu GPS-ul intr-o mana si harta din satelit in cealalta si il rugam sa ne ajute sa ne orientam. Omul, foarte confuz, ne intreaba totusi, cum se numeste locul unde vrem sa ajungem. La care raspunul vine foarte prompt: nu e un loc, cautam o groapa de gunoi. Nu, expresia de pe fata omului nu se putea cumpara cu Mastercard.

  • Por fin, undeva dupa miezul zilei ajungem la mormanul care ne-a fost desemnat. O groapa de gunoi ad-hoc, pe o panta extrem de inclinata, fix de la marginea drumului. Am gasit de toate, de la ce era cel mai mare si evident: o saltea veche, pe jumatate arsa, la o damigeana de vin cu furtun cu tot, o bicicleta si o chiuveta de bucatarie. 3 saci de 120 de litri au fost umpluti exclusiv cu cutii de Golden Brau. Altul se putea umple lejer cu toate produsele medicale pe care le-am gasit: seringi, blistere de medicamente sau cutii intregi. Din categoria WTF is this doing here: the Boyfriend a gasit cardul de Banca Transilvania a cuiva (expirat in februarie anul asta) iar eu amenda de parcare a cuiva de pe strada Clinicilor (I know where you live!) plus facturi de Metro/Selgros. La categoria OMG, I think I’m gonna puke: toate scutecele murdare aruncate acolo plus (cado) un soarece mort.

  • 2 ore si 35 de saci de gunoi mai tarziu munca noastra acolo era gata. Mai ramasese gunoi insa, din pacate, fara un utilaj special era mult prea riscant. Am stat putin sa meditam asupra muncii noastre (soferul spunand ca asa ne-am spalat cateva pacate), efectului ei si cum, peste catva timp am trebui sa venim inapoi sa vedem in ce stare e locul. Apoi am trimis mesajul cu datele solicitate si am pornit spre oras, murdari, infometati, rupti de oboseala dar mandrii de noi.

  • Random fact: am dat, pe drumul spre Cluj, de participantii la un concurs de orientare. I-am fi putut folosi sa ne gasim mormanul mai usor. Just saying.

  • Apoi am intrat seara pe net sa vedem rezultatele campaniei (inca nu se stie numarul exact de voluntari dar se estimeaza intre 100,000 si 150,000), Clujul fiind pe o pozitie fruntasa. M-a impresionat extrem de mult faptul ca in Estonia si Portugalia chiar si presedintele a iesit sa faca curat si s-a dat o lege speciala care a usureze munca voluntarilor.

Pana anul viitor, let’s try to preserve it. La anul, let’s do it again!