Archive for ‘Places to eat’

February 6, 2012

Los Toreros-Restaurant spaniol

Adresă: Str. B. St. Delavrancea nr. 6
Pe hartă: Los Toreros
Telefon: 0755 050 555
Website: http://lostoreros.ro/
 
 

Goodness, parcă a trecut o eternitate de când nu am mai scris despre un restaurant din Cluj. În parte pentru că am fost mai mult plecată din oraş cu noul job iar în parte pentru că, atunci când am ieşit undeva, am preferat să mă bucur de companie, nu să analizez ce e bine şi ce nu.

Ei bine, în seara asta am ieşit la un noul restaurant din Cluj şi m-am simţit foarte bine aşa că vreau să vă spun şi vouă despre el. Se numeşte Los Toreros şi e localizat mai departe decât mă aşteptam să merg prin zăpadă, într-o casă din Andrei Mureşanu, pe strada B. St. Delavrancea (înainte de sediul Genpact, la dreapta).

S-a deschis de mai puţin de 3 luni cu mare tam-tam, asta însemnând o sumedenie de articole prin toată presa locală. And believe you me, masterat în arta culinară nu e puţin lucru să ai.

Restaurantul îl găsiţi uşor, având o firmă mare şi fiind foarte bine luminat. Există 10 locuri de parcare şi 100 de locuri pentru servit masa. Mi-a plăcut că este simplu şi elegant, cu parchet, scaune de piele, postere precum cel de mai sus şi muzică în surdină. Ah da, nota 10 pentru muzică, în sfârşit nu un radio sau ceva fără nici o legătură cu specificul restaurantului ci muzică spaniolă 100%. Deşi nu am recunoscut artiştii am apreciat enorm acest lucru.

În timp ce eram acolo, m-am conectat la 4square pentru un check-in rapid şi să citesc eventualele comentarii. (Apropo, deşi parolat, internetul wireless este gratuit).  Am văzut mai multe persoane care se plângeau de serviciul încet. De data asta, fie am avut noroc, fie s-au perfecţionat pentru că totul a venit foarte repede. Am primit un mic aperitiv din partea casei, am comandat o porţie mare de scoici (sau midii, nu mai reţin) cu sos picant, orez cu şofran, un pahar de vin alb (care a fost extrem de bun) şi o porţie de churros, desert tradiţional în Spania. Scoicile au fost o minunăţie, recomand oricui să le încerce, orezul cu şofran la fel. Poate pentru că mâncarea era foarte fierbinte mi-a căzut şi foarte bine. Churros, în schimb, au fost o mare dezamăgire. Nu mă refer la gustul de ulei încins, pe care-l anticipam, ci la faptul că aluatul era încă crud la mijloc. Am gustat puţin şi am lăsat restul acolo.

Cireaşa de pe tort a fost că livrează şi la domiciliu (iar dacă pun şi conţin pe site-ul lor ar fi perfect), serviciu de care cred că voi profita. De menţionat la puncte slabe şerveţelele umede Gala pe care le-au oferit şi care mi-au adus aminte de KFC. Însă e deja un detaliu minor.

Mai jos găsiţi poze de la ospăţ, sper să vizitaţi şi voi Los Toreros şi să vă simţiţi la fel de bine. 🙂

 PS: Preţurile sunt foarte bune, tot ce am comandat mai sus a fost 35 de lei.
 
 
Advertisements
June 7, 2011

Corso Cafe&Bistro

Adresă: Piaţa Unirii nr. 15
Pe hartă: Corso Cafe&Bistro
Telefon: 0733 946 474 / 0264 450 011
Website: www.cafecorso.ro

Corso-exterior

Week-end-ul acesta am profitat de vremea frumoasă şi am ieşit la masă în oraş. Am ajuns la Corso, situat chiar în centrul oraşului, mai exact Piaţa Unirii nr. 15. Am remarcat bistro-ul mai demult, când aveau pe meniu Jambalaya. Iar cum mâncărurile exotice îmi sar în ochi am rămas cu locaţia întipărită în minte şi tot am promis că o să trec pe acolo. Din păcate, între timp a trecut un sezon şi s-a schimbat meniul dar tot am găsit cu ce să ne săturăm. Şi rămân cu speranţa că vor reintroduce exotismele pe meniu. 😀

Limonada perfectă

Fiind foarte cald am cerut clasica limonadă-aici în versiunea cu mentă. De fiecare dată când vine vara beau asta şi în funcţie de loc ba e prea acră, ba nu s-a dizolvat zahărul etc. Aici am găsit versiunea perfectă pentru mine: rece, aromată, plină cu mentă proaspătă, nici prea dulce nici prea acră. Când am terminat-o vroiam să-i întreb dacă îmi pot face încă una să o iau la pachet.

Ostilităţile s-au desfăşurat cu inamicii mai jos prezentaţi. Cartofii cu rozmarin tăiaţi extraordinar de mic şi mult prea uleioşi-însă puncte în plus pentru prezentare. Pulpa de raţă ok  dar mult prea grasă pentru mine. Nici varza nu mi-a plăcut foarte mult. Nu e vorba că era rea mâncarea însă pur şi simplu nu a fost pe gustul meu. Bine că e meniul cuprinzător şi mai am ce încerca.

Cartofi prăjiţi cu rozmarin
Pulpă de raţă cu varză roşie

Şi acum ajungem la piesa de rezistenţă: Găluştele Somloi, un desert tradiţional unguresc cu 3 blaturi diferite, nuci, stafide şi sos de ciocolată. Când le-am gustat prima dată am spus că I wanna take them home and cuddle with them. Ştiţi filmul ăla în care Sarah îşi transferă toate emoţiile în mâncarea pe care o găteşte? Şi, în funcţie de cum se simte, oamenii care gustă ce a pregătit râd, plâng, se bucură? Pentru mine a fost un asemenea moment. Pur şi simplu m-am simţit fericită. Din tot ce am încercat în acea seară desertul acesta rămâne preferatul meu.

Găluşte Somloi

 

Nota pentru ce vedeţi mai sus plus o cafea a fost în jur de 70 de lei.

Puncte slabe: în afară de întârzierea în a detecta noi clienţi pe terasă şi faptul că ospătăriţa s-a străduit să reţină comanda în minte în loc să o noteze, nu am. 🙂

Puncte tari: Se poate plăti cu cardul şi au prize pentru cei care vin cu laptoul să lucreze. Sunt reviste disponibile pentru cei care au de omorât câteva ore iar baia, deşi micuţă, e decorată modern şi foarte curată. Mi-a plăcut oglinda din tavan, nice touch. 🙂

 

 
 
January 20, 2011

Piccadilly Pies&Wine

Adresă: Str. I.M. Klein 23
Pe hartă: Piccadilly Pies&Wine
Telefon: 0757 802 680
Website: www.piccadilly-bistro-cluj.ro
.

Duminică ne-am făcut încălzirea pentru ieşitul în oraş cu o vizită la Piccadilly Pies&Wine. Am auzit de restaurant (pardon, bistro) cam acum un an, când un coleg îmi povestea cu încântare cât de mult i-a plăcut locul şi cum a devorat o plăcintă cu dovlecel (nu zucchini cum scrie pe site-ul lor, la traducerea în română).  Ţin minte că i-am căutat pe net dar tot ce aveau atunci era o pagină de Facebook. Mă bucur să văd că între timp au lansat un site, chiar dacă “galerie foto” e scris greşit şi necorectat de săptămâni iar unele secţiuni nu conţin informaţii.

După cum ziceam, am ajuns acolo duminică seară. Locul e mult mai mare decât mă aşteptam, fiind 2 săli: prima cu mese, bucătar şi o vitrină cu plăcintele de vânzare iar a doua cu mese, bar şi baie. La prima, a 2-a şi ultima vedere cred că cel mai mult mi-a plăcut tapetul. Vorbesc serios, arată extrem de bine şi m-a făcut să visez la o zi de privit eşantioane. 😛 În rest, ziduri de cărămidă pline cu sticle de vin, candelabre aspectuoase şi veşnic prezenta plasmă. Acum, pe cât de mare era locul pe atât de pustiu. În afară de chelneri, mai erau 2 persoane în tot restaurantul. Din fericire, nu noi, altfel chiar m-aş fi simţit prost. A venit rapid o domnişoară care ne-a lăsat 2 meniuri: unul de o pagină pentru mâncare iar al 2-lea, de 9 pagini, pentru băuturi. Apoi a venit după un minut şi jumătate să ia comanda.  Am luat ce mi-a făcut cu ochiul, beef&gorgonzola pie. Adică asta:

Beef and gorgonzola pie

Beef and gorgonzola pie

A fost ok dar combinaţia de arome nu era cea la care mă aşteptam, mi-ar fi plăcut ceva sărat dar ardeiul folosit a făcut totul foarte dulce.  De ţinut minte pe viitor. Am completat cu un pahar de vin alb Tamari din Argentina şi la desert am mers pe rich walnut pie, o plăcintă absolut demenţială cu nuci şi curmale. Deşi vroiam să încerc crema catalană, pe care plănuiesc să o prepar în curând, această a doua alegere a fost cât se poate de delicioasă.

Rich walnut pie

Acum să vorbim şi despre ce nu mi-a plăcut. Nu mi-a plăcut că e al 100-lea local în care intri şi cineva vine să-ţi ia comanda literalmente la un minut după ce ţi-a pus meniul pe masă. Nu am memorie fotografică şi, fiind femeie, nici nu mă decid aşa de uşor. Iar în momentul în care vezi că cineva e cu nasul în meniu, mai lasă-l 2 minute să se decidă. Nu mi-a plăcut că la primul lucru pe care l-am comandat mi s-a spus “încă n-am făcut”.  Cum ar fi sunat: “aţi dori să aşteptaţi până e gata?”. Nu mi-a plăcut că sosierele puse pe masă erau murdare de sos şi aproape goale (ambele). Apoi sunt sticlele de vin de pe fiecare masă, folosite drept suport pentru lumânări. Foarte romantic şi drăguţ, doar că nu a venit nimeni să le aprindă cât timp am stat acolo şi nici nu păreau să fi fost curăţate recent. Apropo de curăţenie, nu am apreciat nici murdăria de pe masă respectiv de pe podea (surprinzător, toaleta era ok).  Şi nici berea servită în pahar de apă/whisky şi preţul de 12 lei pe un pahar de vin plin pe 1/3.

Overall am o părere neutră despre Piccadilly Pies&Wine. Nu m-a lăsat cu gura căscată dar nici nu sunt indignată până peste poate (deşi aşa sună). Ar fi interesant de vizitat din nou peste câteva luni să văd dacă s-a schimbat ceva.

Notă: E posibil ca preţurile din meniul de pe site să nu mai fie de actualitate.

December 2, 2010

Indigo Indian Restaurant

Adresa: Str. Piezisa nr. 10
Pe harta: Indigo Restaurant
Telefon: 0364 142 306/ 0748 163 167
Website: www.indigorestaurant.ro
.

Ati observat ca se deschid tot mai multe restaurante cu specific exotic in Cluj? Eu da, si de abia astept sa le incerc pe toate. Saptamana asta am ajuns la nou deschisul si super laudatul restaurant indian Indigo. Am poposit acolo, ca de obicei, la ora cinei. Restaurantul este situat pe Strada Piezisa nr. 10, in zona studenteasca a orasului, intr-o cladire cu etaj. Parterul este destinat nefumatorilor in timp ce fumatorii au loc la etaj.  Nu stiu care a fost destinatia anterioara a cladirii dar etajul arata destul de ciudat, mai degraba aduce a cantina sau sala de nunta decat a restaurant in care s-a bagat 1,000,000 de euro. Impresie intarita de masa lunga de 12 sau mai multe persoane care este chiar la intrare.

Decoratiunile sunt ok in marea lor majoritate, cu tablouri in stil indian sau cu animale, dar un lucru pe care nu-l inteleg este obsesia patronilor (in general) de a pune plasme peste tot. Indigo nu e o exceptie, toata seara m-am uitat la o plasma Samsung pe care puteam vedea imagini ba cu condimente, ba cu Taj Mahal, etc. Mi s-a parut destul de ciudat, la fel si muzica aleasa care era un fel de techno/house indian care a devenit mult prea tare la un moment dat, trebuind sa ridic vocea pentru a fi auzita si sa ma aplec spre prietenul meu pentru a-l auzi. Ce mi-a placut in schimb a fost ca se tin de tema aleasa (culoarea indigo). Totul e pe culoarea asta, de la uniforma personalului, la servetele, la zugraveala/tapetul ales.

Vorbind de personal, mi s-a parut ciudat ca am avut 3 cheleneri cat a durat cina Si nu e pentru ca am prins schimb de tura, au lucrat toti 3 cat am stat acolo. Nu ca m-ar deranja dar s-a intamplat ceva deja traditional: au uitat ultima parte a comenzii. De multe ori cand ies in oras la un restaurant, incerc, pe langa felul principal, si unul dintre deserturile pe care le au. Astfel cand dau comanda spun: de baut vreau asta, aperitivul asta, felul asta de mancare si la desert o prajitura. In 90% din cazuri ce se intampla este ca terminam masa, ospatarii strang tot si…tu astepti sa-ti vina desertul iar ei asteapta sa pleci. 😛 A 3-a chelnerita a venit sa ne intrebe fix asta, daca mai dorim ceva.

Legat de mancare, mi-a placut absolut tot in afara de felul principal. Am baut un delicios fresh de lamaie si menta. Proaspat facut, dulce si racoritor, mi-a adus aminte de vara la sfarsit de noiembrie. Am comandat pui tikka masala,  naan (paine indiana) cu unt, raita (salata de legume) cu iaurt-de fapt iaurt cu ceva legume in el, nu stiu daca asa e normal sa fie-aloo tamar pentru prietenul meu (e o mancare de cartofi si rosii) iar la desert pista kufli (inghetata de fistic facuta in casa). Atat puiul tikka masala cat si aloo tamar mi s-au parut asemanatoare cu gulyasul din bucataria ungureasca. Pentru ca in ambele cazuri a fost vorba  de o tocana, una cu bucati mari de pui si alta cu cartofi, condimentata, fara orez, paste sau orice altceva langa. Prietenul meu a fost absolut incantat, eu am mancat putin si am luat restul la pachet.  Asta nu inseamna ca mancarea e rea, pur si simplu nu m-a incantat combinatia de condimente. Ce imi pare rau e ca n-am mancat ceva cu adevarat iute. Desi am intrebat-o pe una dintre chelnerite si mi-a spus ca tot ce e pe meniu e iute, ce-am mancat a fost mai degraba dulce si aromat. Imi pare rau si ca nu am incercat bhajii de ceapa, asta asa, pentru comparatie, avand in vedere ca am facut aperitivul asta acasa in urma cu vreo 2 luni.

Overall a fost ok.  Preturile sunt mai mult decat acceptabile (un fel de mancare e in jur de 14 lei, o cina completa pentru 2 persoane ajungand la aproximativ 60-70 de lei) asa ca daca vreti sa experimentati bucataria indiana asta e locul potrivit. Eu cred ca raman la cea chinezeasca/japoneza. 😀

P.S.: Am dat de foarte multi straini acolo, studenti veniti in Cluj, oameni de afaceri etc. Daca, din intamplare, cautati mediul asta Indigo e locul potrivit.

November 25, 2010

Tokyo Restaurant Japonez

Adresa: Str. Gh. Marinescu  nr. 5
Pe harta : Tokyo Restaurant
Telefon: 0729 967 300 / 0264 598 662
Website: www.tokyorestaurant.ro

.

Ieri am avut ocazia sa merg impreuna cu prietenul meu la restaurantul Tokyo. Am mai avut o tentativa de a merge saptamana trecuta dar cand am ajuns era super plin. Cum n-am vrut sa ramanem 30′ pana se elibera o masa a trebuit sa ne multumim cu cina luata in alta parte. Dar am revenit inarmati cu o rezervare si nu am regretat.

Restaurantul este pe strada Gh. Marinescu, la intersectia a 5 strazi, usor accesibil fie cu masina sau pe jos (e o plimbare de vreo 10-15 minute din cea mai apropiata statie de autobuz). S-a deschis acum 7 ani (din pacate doar acum ajung), patron fiind un japonez veritabil care se ingrijeste de calitatea preparatelor servite. Este situat intr-o vila cu etaj, mult mai spatioasa decat pare de dinafara. Cand am trecut prima data pe acolo am vazut doar 2 mese la intrare si inca o camera separat, unde se prepara mancarea. Insa ieri am observat cat de mare e, de fapt, locul. Daca nu ne conducea cineva nu cred ca m-as fi descurcat singura.

Am ramas foarte impresionata atat de decor cat si de respectarea traditiilor. Fetele care lucreaza acolo ne-au salutat toate (vreo 6 in total) in japoneza atat cand am ajuns la restaurant cat si cand am plecat (inclusiv cu plecaciuni).  Imediat dupa ce am luat loc ne-au fost aduse oshibori , prosoape calde pentru a ne curata mainile inainte de masa. Mi-a placut si ca am nimerit intr-o zi foarte ploioasa si am avut partea de un salon intreg doar pentru noi. Mobilierul este simplu si elegant, totul este extrem de curat (inclusiv baia care este uriasa!) iar pe fundal se aude tot timpul muzica japoneza. Intr-un dintre saloane exista o plasma care arata imagini de la un post de televiziune din Japonia iar din loc in loc sunt reproduceri dupa picturi traditionale.

Am comandat un meniu cu sashimi (peste crud) nu sushi (care contine si orez), o portie de taitei prajiti cu pui (spicy Yakisoba), sake si prajitura cu pasta de fasole rosie si castane. Desi am primit pontul cu un betisor ramane fix iar celalalt se misca, tot nu cred ca ma descurc foarte bine la mancatul cu betisoare. Pe de alta parte am reusit sa termin tot din farfurie asa ca poate mai este speranta. Am fost foarte curioasa in privinta sake-ului, pe care n-am avut ocazia sa-l gust pana acum. Stiu ca se serveste rece sau cald. Eu am ales rece dar nu pot spune ca mi-a placut. Mi se pare o bautura pe care o simti in 3 etape: cand o gusti pare sa fie apa, apoi simti alcoolul (pare tuica dizolvata in apa) iar la urma ramane un gust oarecum placut de seminte de floarea soarelui (eu impresia asta am avut-o). Sashimi a aratat (si a avut un gust) genial. A fost adus pe un platou asezat intr-o mini barca. Am avut mai multe bucati de: ton, somon, calamar, caracatita asezonate cu wasabi (de data asta cred ca a fost autentic, e incredibil de iute), ghimbir murat (nu-mi place, are gust de parfum) si ridichi razalite care aratau ca niste taitei de orez. A mai fost si ceva care arata ca niste alge verzi si erau foarte sarate dar inca n-am aflta ce-au fost. Din tot ce am am gustat mi-a placut cel mai mult calamarul, restul tipurilor de peste parandumi-se prea grase. Prajiturica cu pasta de fasole rosie a fost foarte buna dar mult prea scumpa pentru doar 100g.

Am stat cam vreo 2 ore la cina la Tokyo Restaurant si ne-am simtit perfect. Am avut spatiu, comfort, intimitate, mancare buna si servicii excelente. Desi este destul de scump a meritat sa trecem pe acolo si cu siguranta avem in planuri sa revenim.

October 10, 2010

Delice de France

Adresa: Str. Alexandru Vaida Voievod nr. 53-55
Pe harta : Delice de France
Telefon: Nu am gasit.
Website: Nu am gasit.

.

De aproximativ o luna, s-a deschis in Iulius Mall Cluj, in spatiul de deasupra magazinului Zara o patiserie frantuzeasca. Dintre toate pliantele primite saptamana trecuta l-am remarcat pe al lor si am zis sa merg sa explorez.

  • Ce m-a socat de cum am intrat au fost preturile. Foarte mici! Un pahar de suc natural e 2,5 lei. O gogoasa e 3,5 lei iar un croissant in jur de 4 lei. Au si oferte speciale pentru micul dejun si pranz. Micul dejun costa 6 lei si iti ofera un croissant, gem, unt si suc natural. Iar pranzul este 12 lei si primesti un sandwich,  o gogoasa  si (again) un pahar de suc.
  • Oferta este destul de variata, avand de la croissante la tarte, la quiche, bachete si paine cu seminte. Ce n-am simtit, totusi, a fost mirosul de proaspat scos din cuptor.  Din cate am inteles, sunt semi-preparate aduse din Franta si apoi coapte aici.

  • Spatiul este destul de micut dar bine compartimentat. Sunt locuri si in fata patiseriei, pe culoar, ceea ce arata destul de weird. In plus, fiind fix langa fantana arteziana, nivelul zgomotului e destul de ridicat, facand concurenta serioasa muzicii din patiserie. Care, in retrospectiva,  nu avea nimic frantuzesc  (de imbunatatit).
  • Mi-a placut ca totul era extraordinar de curat, personalul avea uniforma (in culorile steagului francez), foloseau manusi pentru absolut orice si erau toti extrem de amabili.

Mai mult ca sigur voi reveni la Delice de France, o vad prezentata pe net ca fiind singura Boulangerie-Patisserie din Transilvania so yay for having it.  Arata foarte bine, produsele sunt minunate si sunt sigura ca in Iulius Mall vor gasi o gramada de clienti. Insa nu pot scapa de sentimentul ca nu se potriveste. As vedea un asemenea loc deschis pe una din stradutele Clujului, gen Piata Muzeului, nu intr-un centru comercial.

 

September 18, 2010

Restaurantele Marty

Adresa: str. Victor Babes nr. 39 / str. Horea nr. 5 / str. Traian Mosoiu nr. 28
Pe harta: Restaurantele Marty
Telefon: 0264-596.195 / 0264-594.094 / 0264-594.822
Website: www.martyrestaurants.com

.

Pentru clujeni, restaurantele Marty au devenit un fel de simbol al orasului. Nu foarte multa lume isi mai aminteste cand s-au deschis, dar sunt mereu acolo cu mancare buna si o atmosfera prietenoasa.

Tin minte, desi putin vag, cum au evoluat. Fara rea intentie, va spun urmatoarea poveste:  acum vreo 3 ani, cand firma la care lucrez tocmai se deschidea, au comandat pizza de la Marty pentru toti noii angajati (vreo 40 de oameni). La sfarsitul pranzului, ¾ din pizza a ramas neconsumata, cutiile pline inaltandu-se intr-un mini turn. Quite a disappointment. Insa de atunci numai de bine. Cateva luni mai tarziu, i-am auzit pe unii colegi povestind, foarte impresionati, de patronul care facea livrari personal cand erau foarte aglomerati. Thumbs up.  Am avut o perioada in care comandam mancare de acolo si am fost foarte multumiti. Apoi cateva cine foarte reusite m-au convins sa revin iar si iar.

In acest moment exista 3 restaurante Marty in Cluj: Marty Society in Hasdeu (strada Victor Babes nr. 39), Marty Boulevrad pe strada Horea nr. 5 si Marty Petit (strada Traian Mosoiu nr. 28).

Marty Boulevard este elegant si modern, perfect pentru un pranz de afaceri sau o cina in oras. Serviciul este mai mult decat ok iar meniul variat, spatiul amplu si localizarea centrala il plaseaza printre restaurantele must try din centru.

Marty Society, desi primul deschis, este ultimul restaurant Marty pe care am ajuns sa-l vizitez (Hasdeul e destul de departe pentru mine). La fel, foarte spatios, chelneri prietenosi, ambient modern. Ce mi-a placut a fost ca in seara in care am trecut pe acolo 2 persoane si-au sarbatorit ziua de nastere iar cei de la Marty au venit cu tort si pe fundal era o piesa de Happy Birthday. Very very nice, m-a facut si pe mine sa ma simt bine.

Iar cum sa trecem la ce ma doare pe mine. Din motive de logistica si proximitate ajung  cel mai des la Marty Petit.  Localul este foarte dragut, o camera spatioasa, cu bar in capat, TV pe un perete si o iluminare super potrivita pentru a creea o atmosfera intima. Iubesc designul locului. Insa elementul care distruge tot este serviciul personalului. In afara de chelnerii de la Gente, de pe Horea (despre care promit sa scriu in curand), domnisoarele care asigura servirea la Marty Petit sunt cele mai arogante, neprofesionale si delasatoare chelnerite pe care le-am intalnit. Am avut o experienta neplacuta de fiecare data cand am fost acolo, cel mai recent acum o saptamana cand The Boyfriend a vrut sa iesim la cina acolo, pentru a vedea cum e. Chelnerita ne-a trantit meniurile pe masa, cand i-am dat comanda am aflat ca nu avea jumatate din lucrurile pe care le vroiam (fiind informata de asta prin atat de elegantul: N-am!), a plecat fara sa-i ia comanda prietenului meu iar cand i-a spus si el ce dorea nici macar nu s-a obosit sa vina inapoi la masa pentru a lua nota de comanda (bineinteles ca nu avea unul din lucrurile pe care le vroiam). Pe langa asta ma trezesc ca revine dupa un minut sa ma intrebe ce vroiam de baut pentru ca nu a retinut. Pana cand nu se schimba personalul de acolo, Marty Petit intra pentru mine la categoria “de evitat”. Probabil voi face ceva miscare pana la locatia de pe Horea.

Unul dintre lucurile absolut de admirat este parteneriatul  cu Casa Bio, pentru a servi preparate cat mai naturale. Pe langa meniul obsinuit, in fiecare restaurant Marty exista un micut meniu cu 4 pagini, in care sunt trecute preparatele speciale. Am avut astfel ocazia sa savurez o minutata salata cu seminte de pin insotita de rulouri de bacon umplute cu pasta de branza. Minunat! Ce nu stiam atunci era ca meniul special se schimba destul de des (cred ca o data la 2 saptamani) si de atunci n-am mai gasit respectiva salata. Nu ca lipsesc bunatatile. Neaparat trebuie incercat American brownie, servit asa cum trebuie: cald si cu inghetata de vanilie deasupra. Yummy! Ah da, si dressingul Thousand islands pe care nu l-am vazut la alte restaurante. Singura nemultumire ar fi legata de fish&chips, care mi se par fish fingers cu Chio Chips in loc de clasicul preparat britanic.

Ca un minus, trebuie mentionat ca meniurile obisnuite  sunt murdare, sterse si cu linii lipite peste preparatele sau preturile initiale. Nu cred ca ar strica o mica investitie in niste meniuri noi. E ca si cum ai merge la un hotel de 4 stele si ai avea cearceafuri peticite in pat.

Serviciul de livrare e ok, insa ultima data cand l-am folosit a avut o intarziere de peste 2 ore, mancarea comandata la 20.30 ajungand dupa ora 23. Persoana se pare ca nu gasea adresa, desi nu era prima data cand se facea o comanda din acelasi loc. Se mai intampla dar nu cred ca am mai facut comanda de atunci.

Oricum, overall, sunt foarte multumita de Marty. Preturile sunt ok, preparatele variate si bune (gasesti de la pizza la curry chicken), ambianta placuta si design modern. Daca ar fi putin mai exigenti la interviurile de angajare/training de personal si ar printa din nou meniurile ar fi restaurantul perfect pentru mine. Asa, ramane de 4 stele.

La mai bine!

September 4, 2010

Hanul Dacilor

Adresa: Str. Constantin Brancusi 86A or Iulius Mall
Pe harta: Hanul Dacilor
Telefon: 0751 080.224/ 0264 555.353
Website: www.hanul-dacilor.ro
.

Exista cateva locuri in Cluj care sunt cunoscute prin faptul ca iti ofera o masa atat de bogata incat tu, muritorul de rand si nu o fiinta dotata cu 4 stomacuri, vei fi incapabil sa mananci tot chiar dupa 2-3 petrecute acolo, rugandu-te ca sistemul tau digestiv sa-si faca treaba. Aceste locuri sunt Casa Vikingilor, Casa Piratilor  si, odata ca niciodata, Hanul Dacilor.

The Boyfriend si eu ne-am oprit la restaurantul din Iulius Mall pentru pranz in timpul acestei veri. Iata ce am gasit:

  • Locul este foarte spatios. Exista un “parter” care permite intrarea direct din mall, la fel ca in oricare alt magazin. In mijlocul salii este o scara de metal, care coboara in spirala pana la subsol. Care, in complete contradictie cu numele, este o sala foarte luminoasa, de 2 pana la 3 ori mai mare decat parterul avand o terasa uriasa cu vedere spre lac. Care urmeaza imediat dupa strada, parcare si copacii de pe mal. Din pacate, nu am putut sa ne bucuram de vederea noastra blocata deoarece incepuse ploaia si am fost nevoiti sa ne retragem inauntru.
  • Ce veti gasi aici sunt mancare, costume si decoratii romanesti traditionale. Ospatarii si ospataritele sunt imbracati in costume traditionale, chiar daca nu 100% originale atunci cel putin similar cu ceea ce oamenii inca poarta in sate. Vasele folosite pentru servirea mancarii sunt facute din lemn si exista borcane cu muraturi, palarii de paie, ierburi uscate si blanuri de animale pe peretii/rafturile din jur. In ceea ce priveste atmosfera, fac o treaba foarte buna si sunt curioasa sa vad cum arata celalalt restaurant Hanul Dacilor, deschis pe strada Brancusi.
  • Meniul este destul de mare si am petrecut vreo 15-20 de minute alegand ce vreau sa mananc. Este de asemenea bilingv (roman-englez). Acest lucru are dezavantajul ca traducerea nu este intotdeauna corecta. De exemplu, unul din felurile de mancare (si ce am comandat pana la urma) se numeste “pui cherchelit”. Este tradus ca “tipsy chicken” (deoarece folosesc vin pentru a face sosul) dar in meniu apare ca “drunken chicken”. Sau papanasi, care sunt tradusi ca “Romanian doughnuts”. (Nu ca Google se descurca mai bine, pentru ei papanasii fiind cheese balls.) But that’s just being picky, meniul este foarte bine facut si (cel putin fisierul .pdf care se poate descarca de pe site-ul lor) are o gramada de poze care iti vor lasa gura apa.

Wow, din tot ce am scris pana acum suna ca un loc destul de grzova, nu? Ei bine, nu chiar. Iata ce nu mi-a placut la ei:

  • Am comandat o salata verde alaturi de mancare. Pentru mine asta inseamna de obicei salata cu un dressing ( de obicei otet si zahar). Ce am primit a fost un bol cu frunze de salata verde si o jumatate de lamaie deasupra. Atat. Fara dressing, fara nimic. A trebui sa storc sucul de la lamiae sis a-l combin cu zaharul pe care The Boyfriend nu l-a folosit la cafea pentru a obtine un rezultat comestibil. Acest lucru probabil a derutat-o foarte tare pe una dintre ospatarite deoarece, fix cand am terminat de preparat salata si asteptam restul mancarii, a venit la masa noastra sa ma intrebe daca terminasem.
  • The Boyfriend si-a comandat traditionalul cas pane si ce a primt a fost ceva facut de Hochland si reincalzit de Hanul Dacilor pentru cam 19 lei (4,5€) care a inclus si o garnitura de cartofi prajiti rancezi. Aproape la fel de rancezi ca aceia pe care i-am primit cu puiul cherchelit.
  • La capitolul de alte diverse nemultumiri, fresh-ul de portocale pe care l-am comandat era atat de gros incat a fost imposibil sa-l beau cu paiul pe care mi l-au adus. In plus, desi era vara, ploua si era destul de racoare dar aerul conditionat era pornit si mergea la maxim.

So what does that make Hanul Dacilor? Am avut chef de mancare romneasca ieri si m-am uitat prin meniul lor, evaluand preturile. Atunci mi-am dat seama.Hanul Dacilor este o capcana pentru turisti! Unul dintre primele lucrui din meniu este un platou cu un intreg pui prajit si ceva mnor ca orez sau cartofi prajiti drept garnitura. Nu o sa spun cat de ieftin ar fi sa faci acelasi lucru acasa pentru ca asta contravine scopului unui restaurant. Voi preciza insa ca il aveau trecut pe meniu la 105 lei (25€) in vreme ce vecinul Auchen vinde acelasi lucru cu  ~ 12 lei (3€). Si as putea face acelasi lucru cu intreg meniul dar cred ca se intelege unde bat. Mergeti acolo perfect constienti ca veti plati de 3-7 pretul normal pentru aproape orice preparat de pe meniu.

August 29, 2010

Cofetaria Olympos

Adresa: B-dul 21 Decembrie 1989 nr. 11 and nr. 75
Pe harta: Olympos Cake Shop
Telefon: 0733 070 550/ 0733 070 551
Website: www.cofetaria-olympos.ro

.

In urma cu cativa ani (nu mai tin minte daca 3 sau 4) am avut o surpriza placuta cand, plimbandu-ma pe unul dintre bulevardele Clujului, am dat de cea mai nou deschisa (la acea vreme)  cofetarie, numita Olympos. Fiind mare fan al dulciurilor am vizitat-o imediat.

Dupa nume ar trebui sa fie destul de evident ca aceasta cofetarie se dedica comercializarii de dulciuri cu specific grecesc. Majoritatea prajiturilor au fie numele traditional grecesc ( precum baklava) sau primesc numele unuia dintre zeii greci (de exemplu Eros). In afara de bunatatile super dulci si provocatoare de carii, exista cateva tipuri de produse de patiserie (unele dintre ele sarate) precum si tarte cu fructe. Totul este complimentat prin vanzarea de inghetata si sucuri.  Ca un plus, se ofera si servicii de catering iar langa intrare exista un album URIAS prin care te poti uita pentru a alege tortul potrivit pentru un eveniment special. Au chiar si mici figurine cu mire&mireasa care se pun in varful tortului de nunta. Daca va planuiti cumva nunta aveti de unde alege.

Iata cateva comentarii pe care vreau sa le fac in legatura cu Olympos:

  • Inainte de orice, cofetarie vinde prajituri scumpe. In afara de restaurantele super fancy, Olympus vinde ceea ce sunt (probabil) cele mai scumpe prajituri din Cluj la o medie 6,5 lei (1,5€) bucata. Torturile au un pret per kilogram si variaza la pretul total intre 30 si 50 lei (7€-12€). Dar arata incredibil si gustul e pe masura, in plus find ceva complet diferit de ceea ce se gaseste in restul cofetariilor.
  • Cofetaria deschisa acum cativa ani a mers bine iar spatiul initial a fost extins, existand acum mai multe incaperi in care poti lua loc si savura un desert. Din pacate, proprietarul a extins nu doar spatiul ci si afacerea, deschizand un fast-food in  aceeasi locatie. Da, ati auzit bine. Imaginati-va ca intrati in holul unui hotel de 5 stele (apropos de asta, mocheta pe care o au este exact ce se gaseste in hoteluri-rosie cu picatele aurii) si, uitandu-va spre capatul holului, vedeti un fast food vanzand kebab. Dupa un an in care n-am fost acolo am ramas socata.
  • Acum, motivul pentru care nu am trecut pe acolo de ceva vreme a fost pentru ca nu am avut nevoie. E ca si cum ar trebui sa mergi la sediul central Coca Cola pentru a le savura bautura. Reteaua de distributie Olympos functioneaza de minune si aproape fiecare cafenea sau stand de mancare din Cluj le vinde produsele. Credeti-ma cand spun ca felul in care arata e inconfundabil.
  • Unul dintre minusurile acestei cofetarii este personalul grosolan pe care il angajeaza. Am trecut pe acolo cu o prietena si ne-am dat comanda uneia dintre fete (a carei fata parea setata pe expresia: grabeste-te, nu vezi ca-s ocupata?). Ne-a trantit prajitura pe o farfurie si practic ne-a aruncat restul, cateva dintre monede cazand pe podea. Am citit cateva articole pe Internet in care fosti angajati dadeau vina pe patron pentru comportamentul lor. Tot ce pot spune este ca este ca e sufficient ca asa ceva sa se intample o data pentru a strica iremediabil prima impresie despre acest loc.

So there you go: Cofetaria Olympos are prajituri incredibil de bune. Dar mergeti acolo doar daca sunteti pregatiti sa suportati personalul impertinent si alegerile bizare de extindere ale afacerii. Altfel, le puteti gasi produsele peste tot in oras.

August 28, 2010

Napoli Centrale

Adresa: Str. Constantin Dobrogeanu Gherea nr. 17
Pe harta: Napoli Centrale
Telefon: 0264 452 500/ 0264 450 550
Website: www.pizzerianapolicentrale.ro 

.

In urma cu aproximativ un an si jumatate am fost invitata la ziua de nastere a uneia dintre colegele de la lucru.  Era vara si ne-am decis ca un loc cu mancare buna si o terasa ni s-ar potrivi de minune. Dupa ce s-au facut cateva sugestii s-a decis ca restaurantul la care vom merge in acea seara va fi Napoli Centrale.

Trebuie precizat ca nu auzisem de restaurant pana in acel moment si efectul explicatiilor care au urmat a fost diminuat semnificativ de: a) abilitatile ingrozitoare de a da indicatii ale colegelor mele (The Boyfriend ar spune ca ale romanilor in general) si b) locatia asemanatoare cu un labirint a locului. Literary, daca cineva nu te ia de mana si nu te duce pana acolo, nu ai fi in stare sa gasesti locul singur, cu tot ajutorul de la Google Maps si/sau skillurile de orientare urbana pe care le posezi

E ca si cum ar trebui sa stii parola care deschide usa secreta. Sau sa descoperi Narnia accidental. Restaurantul este amplasat in cladire vechiului club CRF. Pentru a ajunge unde trebuie se foloseste o intrare laterala, nu foarte bine marcata si se coboara niste scari, putin spre deloc iluminate. Dar merita!

Primul lucru pe care il observi este restaurantul in sine: mobilier urias din lemn masiv, lumina scazuta (pare sa fie tema aici) un televizor LCD setat mereu pe Rai 1 si proprietarii stand in jurul uneia dintre mese (revin intr-un moment asupra acestui aspect). Dar piesa de rezistenta te asteapta afara. Fa prima la dreapta, urca scarile si vei ajunge in incredibila gradina a lui Napoli Centrale. Este absolut incredibila! Sunt copaci, flori, un parau care curge prin mijloc, o fantana umpluta cu pesti Koi si chiar o cascada artificiala (dar foarte bine facuta. Un mic pod in stil japonez, uneste cele 2 parti ale gradinii. Exista un numar mare de mese la care poti sta, fie in aer liber, fie sub unul dintre pavilioanele construite in gradina.

Sa trecem la detalii:

  • Serviciul este prompt. Am fost acolo de multe ori si  nu am avut niciodata comanda ratacita nici nu am avut un timp lung de asteptare pentru meniu, comanda sau nota.
  • Mancarea servita la Napoli Centrale este italiana si absolut delicioasa. Felurile principale sunt pizza si paste dar gasesti si clasicul Prosciutto e mellone precum si cateva salate de baza. Daca accesati site-ul web veti gasi meniul complet acolo. Astea fiind spuse, ce comanzi este exact ceea de primesti. Nu se umbla cu jumatati de masura, pizza Quattro Formaggi va avea 4 feluri de branza..
  • Restaurantul este putin scump, cel putin pentru romani. O pizza costa in medie 20 lei (in jur de 5€) iar cea mai ieftina bautura este berea la 6 lei (1.5€) o sticla de 0.5l. Vinul costa 70 lei (17€) sticla iar o portie de Prosciutto e mellone ajunge la 35 lei (8,25€).
  • Este permisa putina personalizare, fara vreun cost additional. Imi place ca mancarea mea sa fie extra iute asa ca am cerut, si primit, un mic bol cu ardei iuti pisati si un altul cu sos de rosii proaspat pentru a condimenta putin pizza mea Prosciutto e Funghi.
  • Baia este relativ mica, cu o singura cabina pentru barbati si o alta pentru femei, zona chiuvetei fiind comuna. Nu stiu ce s-a intamplat duminica trecuta, cand am fost acolo ultima data, dar mirosul din baie, desi suportabil, nu era dintre cele mai placute.  In afara de asta, capacul de plastic din baia femeilor fusese smuls si aruncat in spatele vasului de toaleta,  fortandu-ma sa folosesc baia barbatilor in schimb. Sunt dispusa sa las asta sa treaca deoarece, dupa cum am spus, am fost acolo de nenumarate ori si sunt complet multumita de serviciul pe care l-am primit asa ca voi trece asta la categoria “accidentelor nefericite”

Acum, in ceea ce priveste proprietarul restaurantului, este un domn italian in varsta, care s-a mutat aici cu ceva timp in urma, s-a insurat cu o romanca iar acum conduc afacerea impreuna. Este mereu in restaurant, verificand ca totul sa fie in ordine, vorbind cu clientii sau tipand la cainele (cel mai mare Basset Hound pe care l-am vazut!). Inca nu am confirmer dar probabil si locuiesc in spatiul de deasupra restaurantului. Duminica trecuta 3 generatii ale familiei erau acolo, de la bunicul care lua pranzul traditional inauntru pana la nepoteii care fugeau de colo pana colo in gradin, distrandu-se.

So there you go, review-ul meu la Napoli Centrale. Daca sunteti in Cluj si vreti o masa excelenta, opriti-va aici. Aveti ghidul meu ca sa ajungeti acolo. Daca sunteti din Cluj si inca n-ati incercat locul asta sau pur si simplu n-ati auzit de el pana acum (ca mine in urma cu un an jumate), incercati-l. Eu una de abia astept sa revin.