Unul din planurile pe care le am pentru acest an este să fac cât mai multe lucruri acasă. Pe lângă asta, am început o provocare constând în a găti în fiecare lună reţete clasice, specifice marilor bucătării ale lumii. Vor fi cam 5-6 reţete pe lună iar luna februarie este dedicată bucătăriei italieneşti. Cele două planuri s-au combinat de minute când m-am hotărât să fac paste de casă. Nu mi-a venit să cred cât de simplu e şi ce bine ies. Tot ce trebuie este:
- făină
- ouă (câte unul la fiecare 100 g de făină)
- sare (după gust)
Am căutat un aparat de făcut paste şi l-am găsit în două locuri, cu preţuri cuprinse între 58 lei (Carrefour) şi 70 de lei (ceva magazin de oale din centrul Clujului). Cu siguranţă te ajută mult la procesul laborios de întindere şi tăiere a aluatului. Dar în acest experiment am folosit doar un sucitor şi un cuţit. Pentru că se poate. Am folosit 300g de făină şi 3 ouă. Au ieşit 500 g de paste, suficient pentru ca 3 adulţi flămânzi să mănânce de cină sau pentru 2 adulţi să mănânce de cină şi să rămână suficient pentru prânzul de a 2-a zi.
Am încercat metoda de chef, adică un “munte” de făină cu un crater în mijloc, în care să torn ouăle. Asta renunţând la un vas şi folosind direct masa. Complete fail! Primele două ouă au rezistat eroic dar al 3-lea a dat startul insubordonării, începând să curgă ba în stânga, da în dreapta. Deci recomand să faceţi aluatul într-un vas de sticlă/plastic pentru a evita accidente nefericite. Va ieşi foarte sfărâmicios la început dar frământaţi în continuare (eventual adăugaţi puţină apă) până se leagă. Ar trebui să fie foarte galben şi fin. Se dă la frigider cam o oră înainte de a-l întinde.
Am împărţit aluatul în 4 părţi pentru a-l putea întinde mai bine. Trebuie să fie cât mai subţire cu putinţă, aproape ca o foaie de hârtie (am mai lucrat ceva la cel din poza de mai sus). Apoi am luat un cuţit şi am început să tai aluatul-puţin mai gros pentru că urmăream să obţin fettuccine. Se repetă procesul de încă 3 ori până tot aluatul este întins şi tăiat. Se poate observa că pastele au început deja să se usuce pe margine aşa că e timpul să fie aruncate în apă clocotită. No mercy! De observat că, fiind proaspete, timpul de fierbere este mult redus.
That’s it! 😀
Tastes of Cluj 
Leave a comment