Dulceaţă de portocale

Umblând zilele trecute de-a lela prin metropola Cluj, mi-a ieşit în cale un magazin recent deschis, specializat în delicatese. Brânzeturi, prăjituri, dulceţuri şi chiar produse din carne, toate frumos ambalate şi aşezate pe raft, aşteptând să le iei acasă. Mie mi-a rămas inima (dar nu şi portofelul) la un borcan cu dulceaţă de portocale, vreo 250g evaluate la 29 de lei. Şi mergând aşa tristă spre casă, încercând să mă conving că până la urmă 29 de lei nu sunt chiar o avere, ba chiar, în definitiv, o nimica toată comparativ cu fericirea mea culinară m-a trăznit o idee. Cine are food blog? Eu. Cine are borcane goale acasă şi acces la portocale şi zahăr? Tot eu. Aha! Şi am ţopăit voioasă până acasă unde m-am apucat de treabă.😀

Ingrediente pentru 2 borcane

3 portocale (medii spre mari)

600 g zahăr

apă 

2 borcane goale

Ca un side note, lunile astea (adica pseudo vara la noi), portocalele din comerţ au coaja destul de groasă. Am făcut dulceaţa de poftă, a ieşit ok dar vă sfătuiesc să mai aşteptaţi până apar cele cu coajă subţire. De asemenea procedura durează două zile aşa că să vă înarmaţi cu (puţină) răbdare.

Portocalele le-am luat frumos, le-am spălat, le-am tăiat în două şi le-am stors de suc. Pe care l-am băut, nu ne trebuie la reţeta asta. Apoi am scos resturile cu o linguriţă până când au rămas cojile goale-goluţe. Le-am tăiat din nou în jumătate şi apoi am rulat fiecare parte, prinzând-o cu o scobitoare (se poate şi cu aţă). Le-am pus într-un vas cu apă clocotită şi le-am lăsat să fiarbă timp de câteva minute-trebuie să se înmoaie. Apoi se scot cojile şi se lasă să se răcească frumos în frigider, peste noapte.

A doua zi, se scot scobitorile şi rulourile se taie în felii potrivit de groase, astfel încât să se păstreze forma de melcişiori. Se pune la fiert un sirop din zahăr (alea 600 de grame) şi două pahare de apă. După cinci minute se adaugă şi melcişiorii şi se lasă să fiarbă împreună puţin (cam tot cinci minute). Siropul trebuie să se îngroaşe dar nu foarte tare, altfel obţinem lipici. Ca o idee, dacă începe să miroase a zahăr caramelizat e prea târziu.

Apoi se ia frumos şi se pune cu grijă în borcane, fiind bună de mâncat pe loc, ţinută în cămară sau făcută cadou, după plac.

Spor!😀

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: