Chocolate chip cookies

Acum câteva luni încercam să fac reţeta de chocolate chip cookies care a înnebunit lumea. Mă refer aici la cea publicată în New York Times. Pe lângă obişnuita arsură de gradul 1, m-am ales cu o tonă de cookies, pe care le-am împărţit prin cele patru zări şi tot au mai rămas. Poate pentru că nu au ieşit atât de bune pe cât au fost lăudate. Aluatul e FOARTE lipicios, chiar şi după cele 24 de ore de ţinut la frigider (urăsc reţetele care mă fac să aştept ore şi zile să fie gata). Am ajuns să turtesc grămăjoarele de aluat (pentru a ajunge la forma acceptată social de cookies) cu fundul unei sticle vechi de Cola, pudrat cu făină. Ceea ce a însemnat că aşa s-au şi copt (cu faină deasupra). Pe lângă asta, am cumpărat şi sare specială pentru reţetă (printre alte lucruri) care cică-i musai (nu mi-am dat seama de diferenţă) şi pe care am folosit-o apoi la lucruri mai practice, gen murături. Dar divag. Am dat de altă reţetă între timp, mult mai bună, care nu implică nici ingrediente speciale (gen vanilie din Madagascar) nici aşteptat 24 de ore. E gata într-o oră. Ca să aveţi o idee despre ce efect au avut asupra mea, ieri la 22.00 stăteam turceşte pe podeaua din bucătărie, încercând să nu mă ard (din nou) în vreme ce muşcam din prima serie de cookies, proaspăt scoase din cuptor. Şi bineînţeles, anulând efectele orei petrecute la sală.

Două lucruri trebuie să ştiţi despre ele. Primul: textura lor este foarte moale şi aproape gumată (chewy). Ştiţi acele cookies care se vând în comerţ, tari de poţi sparge pietre cu ele? Uitaţi-le, nu au nici o legatură cu cele de casă. Al doilea: se extind şi cresc foarte mult, astfel că o grămăjoară de aluat care încape într-o linguriţă va ajunge lată cât palma odată pusă în cuptor. Asta ca să ştiţi la ce distanţă să le puneţi în tavă.

Ingrediente

150 g zahăr alb
150 g zahăr brun
100 g unt (moale)
1 linguriţă de extract de vanilie
2 ouă (bătute)

Se amestecă aceste ingrediente întâi iar apoi se adaugă restul:

300 g faină
1 linguriţă praf de copt
un praf de sare
fulgi de ciocolată sau ciocolată neagră (am folosit Heidi, 75% cacao, 2 tablete-şi staţi liniştiţi, după cât zahăr am pus nu sunt amare deloc).

Aluatul l-am pus cu o linguriţă în tavă, la distanţă cât se poate de mare între grămăjoare (citiţi mai sus de ce). Ca exemplu, în tava cuptorului eu am reuşit să pun 9 bucăţi. Se lasă cam 8-10 minute la 200 de grade. Dacă vedeţi că încep să se rumenească (a se citi, unde e cazul, arde) în partea de jos le puteţi scoate deja de la cuptor, sunt gata.

Neapărat folosiţi hârtie de copt şi aşteptaţi să se răcească înainte de a le scoate din tavă. Eu nu am folosit la început şi am avut de spălat vreo 3 tăvi la sfârşitul experimentului (se coc foarte repede aşa că o singură tavă nu face faţă). Mi-au ieşit vreo 18 bucăţi prezentabile, 6 arse sau rupte în bucăţi dintre care 2 consumate pe loc.

Spor la gătit!😀

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: